Răspunsurile domnului Valery Kuzmin, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse în România, la întrebările adresate Ambasadei (22.04.2021)

După ce am sărbătorit pe scară largă, pe 12 aprilie, 60 de ani de la începutul erei spațiale - primul zbor în spațiu al unui cetățean al URSS, Iuri Gagarin - a avut loc o altă aniversare semnificativă: 60 de ani de la semnarea Convenției de la Viena cu privire la relațiile diplomatice. În contextul întrebărilor pe care le-am primit în acest sens, biroul de presă al Ambasadei l-a rugat pe Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Federației Ruse la București Valery Kuzmin să răspundă la cele mai frecvente dintre ele.

60 de ani de „noua eră diplomatică”

În ultimele luni, lumea a asistat din nou la numeroasele episoade cu expulzarea diplomaților și declararea acestora persona non grata, în unele cazuri aceasta semănând cu „bătălii diplomatice”. În acest context, primim întrebări dacă celebra Convenție de la Viena cu privire la relațiile diplomatice, semnată în urmă cu 60 de ani, este relevantă și acum. Deseori, întrebările sunt legate de motivele comportamentului „imperceptibil” al diplomaților ruși în România în comparație cu mulți colegi occidentali.
Serviciul diplomatic rus a acționat întotdeauna pe baza prevederilor Convenției de la Viena din 1961, adică normelor relevante ale dreptului internațional, care, în special, interzic strict ambasadelor străine și angajaților acestora să intervină în treburile interne ale acelor state în care sunt acreditate.
Ca principiu fundamental al relațiilor diplomatice moderne, convenția sus-menționată se bazează pe PRINCIPIUL RECIPROCITĂȚII.
Tocmai aceasta este principala diferență între comportamentul diplomaților ruși în România și activitățile colegilor lor străini din statele membre UE și NATO. Mulți dintre ei, conform instrucțiunilor directe ale guvernelor lor, consideră că este posibil să critice deschis acțiunile autorităților române sau ale altor organe de stat, ale Parlamentului, precum să și influențeze viața politică internă a României sub diferite forme.
Ambasada Rusiei, în conformitate cu Convenția de la Viena, își limitează activitatea politică în țara gazdă exclusiv la studiul și analiza politicii interne și externe a României pentru a-și informa guvernul în acest sens, precum și pentru a explica politica externă și internă a Rusiei către reprezentanții autorităților române și opinia publică românească. Apropo, chiar și în această activitate complet „convențională”, suntem obligați periodic să ascultăm „nemulțumiri” din partea Bucureștiului.

Privind transformarea „ordinii mondiale globale” în era „conflictelor hibride”

Rusia menține relații diplomatice și economice fructuoase cu marea majoritate a statelor membre ONU, inclusiv statele UE și NATO. Printre acestea se numără cele mai mari state precum Germania, Franța și Italia și țările relativ mici, precum Ungaria, Finlanda, Republica Cipru și altele. În același timp, atât la nivel NATO, cât și recent la nivelul Uniunii Europene, cu „rolul de ghidare” activ al Statelor Unite, campania de informare și propagandă pentru demonizarea Rusiei devine mai vizibilă. De fapt, țara noastră este acuzată de toate problemele și dificultățile cu care se confruntă „democrația liberală occidentală”. Mulți experți constată o revenire de facto la zilele Războiului Rece, deși Occidentul preferă acum să numească aceste relații în mod diferit - conflicte sau războaie „hibride”.
Este paradoxal faptul că în Occident, unde, de exemplu, la nivelul președinților SUA, s-a declarat în mod repetat falimentul economic, juridic și chiar militar al Rusiei și în același timp aceștia văd rădăcina tuturor problemelor pe care politicienii occidentali nu le pot rezolva tocmai în „influența rusă malignă”. În Rusia, au înțeles de mult motivele reale ale acestui tip de strategie adoptat de „Occidentul colectiv” care își pierde poziția dominantă pe arena mondială. Motivele evidente ale ostilității față de Rusia și orice stat care este deschis pentru cooperare constructivă cu aceasta sunt aspirațiile geopolitice ale Statelor Unite și celor mai apropiați aliați ai lor. Ei văd în Rusia democratică și autentică unul dintre principalele obstacole în calea restabilirii hegemoniei lor. Din păcate, capitalele occidentale nu vor să observe un alt „mic detaliu”: lumea s-a schimbat mult în ultimele 1,5-2 decenii și în viitorul previzibil este puțin probabil să se întoarcă la fosta ordine mondială unipolară cu Statele Unite în frunte.

Privind relațiile ruso-române din trecut și viitor

Rusia și România, într-adevăr, au multe în comun. După cum menționa remarcabilul diplomat român N.Titulescu, „prietenia româno-rusă este înrădăcinată în istoria ...”. În cartea sa „Politica externă a României” el a scris: „Istoria arată că Rusia a fost întotdeauna aliatul, iar nu dușmanul României”. Vor fi oameni care vor spune că aceasta a fost cu mult timp în urmă: N. Titulescu, spun ei, a murit înainte de al Doilea Război Mondial. Drept răspuns, aș cita un singur fapt, deși există multe fapte de acest gen. Tocmai URSS a insistat în 1944 ca în textul acordului de armistițiu între puterile aliate, adică Națiunile Unite, și România (care, permiteți-mi să vă reamintesc, luptase împotriva Uniunii Sovietice timp de 3 ani de partea Germaniei naziste) să fie adăugată o frază despre revenirea Transilvaniei sub controlul României. Deja la începutul secolului XXI, când perspectiva aderării României la NATO a devenit destul de evidentă, Rusia a semnat în 2003 cu ea Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare, mizând pe păstrarea și dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate reciproc avantajoase.
În afară de politică, există și legături economice destul de voluminoase ca și rudenie spirituală datorită apartenenței la Ortodoxia mondială, tradiții îndelungate ale relațiilor culturale și umanitare și multe altele.
În același timp, sunt nevoit să recunosc că, în calitate de catolic care dorea să fie mai catolic decât Papa, România își interpretează obligațiile de coaliție în cadrul NATO într-un mod deosebit. Astfel, în formula NATO, care este foarte controversată din punctul nostru de vedere - „descurajare și menținere a dialogului cu Rusia” - accentul este pus pe prima parte. Cu toate acestea, Rusia își confirmă invariabil disponibilitatea pentru un dialog bazat pe respect reciproc. În același timp, subliniem că un dialog „dintr-o poziție de forță”, în limbajul ultimatumurilor, pentru noi ca stat suveran și autosuficient este cu siguranță inacceptabil.
Înțelegem îngrijorarea multor români cu privire la situația tensionată dintre Washington și Moscova. Trebuie să spun că vinovatul în degradarea fără precedent a relațiilor ruso-americane a fost noua administrație de la Casa Albă condusă de președintele J.Biden. Motivele sunt aceleași: convingerea că se poate vorbi cu Rusia dintr-o poziție de forță, căutând ca ea să-și „schimbe comportamentul”, contrar propriilor sale interese naționale legitime. O astfel de politică este complet lipsită de perspectivă și își demonstrează ineficiența de mai bine de două decenii.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Rusia este destul de activă în comerțul cu România la capitolul resurselor energetice, iar pe o scară paneuropeană mai largă, de mai multe decenii Rusia a dobândit după merit o reputație de partener de încredere în acest domeniu. Acesta este motivul care provoacă nemulțumiri deosebite la Washington, care încearcă să impună europenilor gazul de șist lichefiat mult mai scump și, în acest scop, ar dori să împiedice finalizarea construcției gazoductului Nord Stream 2 în Marea Baltică.
Trebuie să-i dezamăgesc pe strategii de la Washington, Rusia furnizează deja peste 20 de milioane de tone de gaz natural lichefiat pe piața europeană, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din consumul de gaze în Uniunea Europeană, la un preț foarte competitiv. Companiile noastre sunt capabile și intenționează să mărească volumul de livrări.

Privind evenimentele din Ucraina și tensiunile din regiunea Mării Negre

Din păcate, cea mai vizibilă manifestare a cursului anti-rus al Washingtonului sunt izbucnirile de tensiuni internaționale în diferite regiuni ale lumii. La urma urmei, Statele Unite au fost cele care, în mod deschis, fără să se ascundă, în 2014 au organizat, finanțat și gestionat activitatea „eroilor Maidanului”, – o violentă lovitură de stat în Ucraina. Scopurile proclamate la Maidan – dușmănia cu Rusia și aderarea la NATO, interzicerea completă a limbii ruse în țară, glorificarea acoliților ucraineni ai Germaniei naziste etc. – au fost respinse de locuitorii din Crimeea, care au votat pașnic și într-o atmosferă democratică pentru reunificarea cu Rusia. În același timp, aceste obiective au fost inacceptabile și pentru locuitorii din regiunile Donețk și Lugansk, care, în fața amenințării represaliilor de la Kiev, au fost obligați să pună mâna pe arme. În acest sens, nu există niciun fel de conflict la granița dintre Rusia și Ucraina: un conflict civil se desfășoară în interiorul statului ucrainean de mai bine de 7 ani care a luat deja aproximativ 15 mii, iar potrivit unor estimări peste 50 de mii de vieți.
În ultimul timp, tocmai Kievul stârnește tensiuni pe linia de demarcare cu Republicii Populare Donețk și Lugansk: Misiunea Specială de Monitorizare din cadrul OSCE numai în luna martie a înregistrat transferul de arme grele care sunt interzise de Acordurile de la Minsk (aproximativ 300 de unități de artilerie și tancuri de calibru mare) în regiunea menționată. Bombardarea cartierelor pașnice din orașele și satele din Donețk de către forțele armate ucrainene s-a intensificat brusc. Civilii mor aproape în fiecare zi: copii, femei, bătrâni.
Conducerea Rusiei a subliniat în repetate rânduri că nu va permite masacrul populației civile din Donbass de către neo-naziștii de la Kiev. Iar această poziție se bucură de sprijinul majorității covârșitoare a rușilor, mai ales că aproximativ 500 de mii de locuitori ai Republicilor Populare Donețk și Lugansk au făcut o alegere liberă în favoarea cetățeniei ruse și au primit pașapoarte rusești.
Pe scurt, nu există niciun motiv pentru care România să se îngrijoreze de situația din estul Ucrainei, desigur, cu excepția cazului în care, din propria voință sau a aliaților săi strategici, ea ar fi implicată în vreun fel de aventură militară concepută de „capetele fierbinți” din sediul NATO.

«Sputnik V» - răspunsul Rusiei la pandemia COVID-19

După cum se știe, în Rusia, în august 2020, a fost înregistrat primul vaccin eficient anti-COVID „Sputnik V”, elaborat de Centrul Național de Cercetare pentru Epidemiologie și Microbiologie „N.F.Gamaleia” (director - academicianul A.L.Ghințburg). Câte voci sceptice s-au auzit atunci, unele chiar denunțând „înșelăciune obraznică din partea autorităților ruse”. În special, unul dintre cei mai înverșunați critici ai vaccinului „Sputnik V” a fost Alexei Navalnîi. Probabil că și din acest motiv în Occident el a fost prezentat drept lider al opoziției ruse.
Acum suntem mândri să constatăm că „Sputnik V” a fost deja înregistrat în peste 60 de țări ale lumii și, în același timp, în cadrul aplicării în masă a serului nu se înregistrează efecte secundare și complicații vizibile. Eficacitatea vaccinului, deja administrat câtorva milioane de pacienți, se situează la un nivel de peste 97%.
Spre deosebire de producătorii occidentali, Rusia este gata să împărtășească tehnologia de producție a „Sputnik V”. Printre statele în care se produce deja vaccinul rusesc, merită menționate Argentina, Belarus, India, China, Republica Coreea, Serbia, Emiratele Arabe Unite și altele. Italia și Germania se pregătesc să li se alăture. În Europa, întreaga populație din San Marino a fost vaccinată cu„Sputnik V”, sute de mii de doze și-au găsit pacienții în Belarus, Ungaria, Serbia... Li se alătură numeroase state din Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America Latină.
În Rusia numărul dozelor administrate a depășit 17 milioane, deși ar fi putut fi mai mare dacă nu ar exista „scepticii COVID” care, după cum se știe, sunt peste tot. Președintele Vladimir Putin și-a finalizat vaccinarea anti-COVID în aprilie.
În plus, un alt vaccin peptidic sintetic monocomponent – „EpiVacCorona”, elaborat de Centrul Științific de Virusologie „Vector”, – este complet înregistrat în Rusia și începe utilizarea acestuia. Se finalizează testările unui alt vaccin „Covivac”, dezvoltat de Centrul Științific al Academiei de Științe din Rusia „M.P.Ciumakov”. De asemenea, pe piață intră noi medicamente pentru tratamentul COVID. Toate acestea sunt evoluții inovatoare ale oamenilor de știință ruși.
În general, putem afirma că Federația Rusă are mai mult succes în combaterea pandemiei decât majoritatea țărilor din lume. În ceea ce privește infectările și decesele la 100 de mii de locuitori, Rusia se află pe locurile 50-70 printre „state comparabile”. Este vădit că suntem pe un loc „inferior” (adesea având indicatori de câteva ori mai mici) față de SUA (conform datelor Universității J.Hopkins (SUA) din 18.04.2021, 3165,2 și 70,7 persoane respectiv), Marea Britanie, Franța, Brazilia, Spania, Italia, Germania și, în particular, România (respectiv 5275,5 și 134,4 persoane la 18.04.2021).
Carantina strictă în țara noastră a rămas în 2020. În prezent, situația epidemiologică s-a stabilizat în general, medicina rusă menținând un nivel ridicat de pregătire pentru a continua lupta împotriva pandemiei. Nu vorbim despre „al treilea val” cu care se confruntă, să zicem, Europa de Vest. Însă, în contextul izbucnirii de cazuri noi de infectare în regiuni populare pentru turiștii din țara noastră, cum ar fi Turcia, nu poate fi exclusă o ușoară creștere a numărului de infectați.
Guvernul rus caută energic să sprijine cele mai vulnerabile grupuri ale populației și sectoare ale economiei: familiile cu copii, pensionari, persoanele care și-au pierdut locul de muncă, precum și întreprinderile mici și mijlocii.
În Rusia, nu există nicio dispută referitoare la poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în contextul luptei împotriva COVID. În conformitate cu Constituția țării noastre, biserica este separată de stat și autoritățile nu se amestecă în obiceiurile și ritualurile bisericii. Biserica Ortodoxă din Rusia se bucură de autonomie deplină și credibilitate înaltă. Ceremoniile bisericii, cum ar fi botezul, cununia, înmormântarea, precum și slujbele în masă se desfășoară în conformitate cu principalele reguli antiepidemice cunoscute.

Privind lecțiile pandemiei pentru viitorul omenirii

Încercările grave cu care s-a confruntat omenirea, de exemplu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au contribuit la consolidarea eforturilor unor state atât de diferite ca URSS, pe de o parte, și SUA cu Marea Britanie, pe de altă parte, pentru lupta împotriva răului absolut – nazismul.
Spre mare regret, suntem obligați să constatăm că toate eforturile Rusiei și ale altor state privind coordonarea răspunsului internațional la pandemia COVID-19 nu au dus la un succes serios. În pofida lansării programului internațional COVAX, potrivit agenției de autoritate Bloomberg, până la jumătatea lunii aprilie 40% din numărul total de vaccinări din lume au fost înregistrate în 27 de țări bogate, în care trăiește doar 11% din populația Pământului. În cele mai sărace țări, același procent din populația lumii a primit doar aproximativ 1,6% din vaccinuri. Astfel, vaccinarea populației lor se desfășoară de 25 de ori mai lent. Pentru majoritatea umanității, orice vaccin anti-COVID rămâne indisponibil.
De la primele lovituri ale pandemiei din ianuarie-martie 2020, Președintele rus Vladimir Putin a înaintat o serie de inițiative pentru ridicarea sancțiunilor, facilitarea accesului la medicamente și echipamente pentru cele mai vulnerabile state. Rusia este singurul stat din lume care, dându-și seama de imposibilitatea fizică de a furniza întregii umanități vaccinurile create în țara noastră, a propus cu generozitate partenerilor săi internaționali să organizeze producția în țările lor folosind tehnologiile din Rusia. Am solicitat să ne alăturăm programului COVAX și, de asemenea, noi colaborăm activ cu OMS.
Nu aș vrea să fiu bucuros în contextul nenorocirii altora, însă situația din domeniul combaterii COVID în cadrul Uniunii Europene ridică multe semne de întrebare. Birocrația europeană, la fel ca administrația SUA, a plasat comenzi pentru o cantitate de vaccin care este de câteva ori mai mare decât nevoile reale ale țărilor respective. Pur și simplu astfel de cantități de vaccinuri nu se puteau produce în timpul preconizat. Toate acestea, împreună cu problemele înregistrate de unele vaccinuri, cu efecte secundare deși rare, dar severe cauzate de acestea, au dezorganizat în mare măsură campania de vaccinare. În același timp, vedem că autoritățile competente din UE și Statele Unite, ghidate de principiile preferințelor politice și ale concurenței economice neloiale în interesele giganților lor farmaceutici, tergiversează înregistrarea vaccinului rus „Sputnik V”. Și acest lucru se întâmplă în ciuda aprecierilor celor mai pozitive acordate atât de revista respectabilă din Marea Britanie „The Lancet”, cât și de experți de renume în acest domeniu (de exemplu, epidemiologul-șef al SUA A.Fauci).
Din păcate, toate circumstanțele sus-menționate în prezent fac imposibilă utilizarea vaccinurilor ruse și în România.
În aceste zile, când întreaga lume Ortodoxă se pregătește să sărbătorească Sfintele Paști, există dorința de a crede nu numai în Învierea Domnului, ci și în faptul că încercările severe ale pandemiei îi vor ajuta pe cei care poartă povara grea de responsabilitate pentru viitorul omenirii să fie demni de înalta misiune de a păstra pacea universală și existența însăși a civilizației de pe Pământ.