Pe 26 martie a început eliberarea României de fascism și nazism

În cadrul operațiunii Uman-Botoșani trupele sovietice pe data de 26 martie 1944 au ajuns pentru prima dată la frontiera de stat a URSS și au intrat în România. Din acest moment, a început eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub jugul fascist.
Trupele sovietice au continuat acțiunile militare împotriva Celui de-al Treilea Reich hitlerist și a sateliților săi în afara teritoriului URSS respectând angajamentele față de aliații din Coaliția antihitleristă. Președintele SUA F.D.Roosevelt și prim-ministrul Marii Britanii W.Churchill au rugat Uniunea Sovietică să nu se oprească pe graniță și să meargă mai departe fără să înceteze lupta împotriva Germaniei naziste și a complicilor ei.
Cea de-a doua cauză a trecerii de la alungarea dușmanului de pe teritoriul său la eliberarea celorlalte țări europene a fost următoare: nu i se putea permite lui Hitler să-și ia un răgaz și să-și regrupeze forțele. Doar zdrobirea totală și capitularea necondiționată a Germaniei naziste putea pune capăt uciderilor în masă pe baza criteriilor etnice, în primul rând, Holocaustului. Pe măsură ce avansau, trupele sovietice îi eliberau pe prizonierii de război și pe deținuții lagărelor de concentrare aflate în Polonia, Austria ocupate și, mai târziu, în Germania. Populația țărilor Europei de Est îi întâmpina pe ostașii Armatei Roșii cu flori și o bucurie neprefăcută – drept eliberatori.
Ajungerea unităților Armatei Sovietice pe teritoriul român în martie 1944 a deschis, practic, calea spre eliberarea întregii Europe Centrale și de Est. La data de 27 iunie a aceluiași an în cadrul operațiunii „Bagration” soldații sovietici au ajuns la granița de stat a URSS pe direcția strategică principală, în Belarus. În acest context, la 23 august 1944 regele Mihai a luat decizia vizionară de a trece de partea Coaliției antihitleriste.
Luptând umăr la umăr, soldații sovietici și români au alungat trupele hitleriste și horthyste de pe teritoriul României. Anume desolidarizarea românilor de Germania nazistă și de participarea la crimele ei împotriva păcii și umanității a permis conducerii sovietice să susțină mai târziu în mod decisiv recuperarea de către România a Transilvaniei de Nord care fusese cedată Ungariei în 1940 cu binecuvântarea lui Hitler în urma celui de-al doilea arbitraj de la Viena. Ar fi oportun să cităm cuvintele regelui Mihai din scrisoarea sa către președintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS M.Kalinin din martie 1945: „...Îmi îndrept gândurile mele către luptătorii sovietici glorioși care și-au sacrificat viața pentru glia noastră sacră. Jertfele lor vor rămâne de neșters în memoria tuturor românilor, vor întări pentru totdeauna legăturile de prietenie dintre popoarele noastre...”.