Încă o dată despre securitatea cibernetică

Recent tema războaielor informaționale și hibride, a crimelor în spațiul cibernetic este tot mai populară în mass-media. Este paradoxal că, în lipsa oricăror dovezi și fapte concrete, la București, Bruxelles și Washington se definește în prealabil cine este vinovat.

Ambasada de nenumărate ori a publicat materialele care arată că Rusia însăși este un obiect permanent al agresiunii în spațiul cibernetic care provine, în general, de la centrele de comandă situate pe teritoriul SUA și al Uniunii Europene. Anume diplomația rusă a inițiat la ONU discuțiile privind securitatea informațională la nivel internațional. În decembrie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu sprijinul unui grup mare de state care gândesc la fel, rezoluția elaborată de Rusia „Contracararea utilizării tehnologiilor de informare și comunicare în scopuri infracționale” (https://undocs.org/en/A/C.3/74/L.11/Rev.1) în pofida opoziției active a SUA.

Cititorii se pot întreba: „Cine împiedică perfecționarea instrumentelor dreptului internațional în domeniul securității cibernetice? Cine încearcă de cârlig sau de escroc să distragă comunitatea internațională de la elaborarea unei convenții respective, a unui cod obligatoriu de conduită pentru state, de la modernizarea acordurilor internaționale existente care s-au învechit evident, dată adoptării lor având loc cu în jur de două decenii în urmă (oare există nevoia de a explica cuiva cât de repede se dezvoltă Internetul?)” Veți fi surprinși, dar oponentul principal al eforturilor internaționale pentru consolidarea securității cibernetice sunt SUA și aliații lor din cadrul NATO.

Pentru o înțelegere mai bună a poziției/abordării Washingtonului față de „rivalii geopolitici” ai săi vă propunem un fragment din articolul unui politolog american cunoscut Graham Allison „Noile sfere de influență” («The New Spheres of Influence») publicat în revista „Foreign Affairs”, nr.2, martie-aprilie 2020: „…Sferele de influență se extind și în afara geografiei. Când SUA au devenit liderul în crearea Internetului, hardware-ului și software-ului care îl susținea, SUA se bucurau de ceea ce Michael Hayden, fostul director al Agenției de Securitate Naționale, avea să numească „epoca de aur al supravegherii electronice”. Întrucât majoritatea țărilor nu știau despre capabilitățile de supraveghere dezvăluite de fostul angajat al Agenției de Securitate Naționale Edward Snowden, SUA aveau o posibilitate fără precedent să exploateze tehnologia pentru a le asculta, a le urmări și chiar a le influența. Dar după situația cu Snowden multe țări se opun campaniei efectuate de SUA al cărei scop este împiedicarea achiziționării de către acestea a infrastructurii fără cablu 5G de la gigantul chinezesc din domeniul telecomunicațiilor Huawei. Potrivit liderului unei țări care analizează opțiunile existente, Washingtonul încearcă să convingă alte țări să nu cumpere hardware-ul chinezesc pentru că acesta va facilita spionajul de către China, ci să cumpere hardware-ul american care va facilita spionajul de către SUA”.