Interviul Ambasadorului Rusiei V.I.Kuzmin pentru postul de televiziune „Metropola TV”, 29 aprilie 2021

Mădălin Ionescu: Doamnelor și domnilor, avem privilegiul de a ne afla la sediul Ambasadei Federației Ruse la București. Stăm de vorbă cu dl. Ambasador, dl. Valery Kuzmin, care ne-a primit, îi mulţumim foarte mult că ne-a primit pentru un interviu pe teme foarte importante pentru publicul român.

Valery Kuzmin: Mă bucur să salut echipa de la compania Metropola TV la Ambasada noastră; în principiu, suntem întotdeauna deschiși pentru dialog cu mass-media într-o atmosferă calmă, fără prea multe emoții.

Mădălin Ionescu: Vroiam să vă întreb direct, pe o scară de la unu la zece, cât de apropiate sunt relaţiile româno-ruse în acest moment?

Valery Kuzmin: Scara aceasta îmi este un pic mai puțin cunoscută, când eram la școală, foloseam una de la unu la cinci. Asta a fost demult, în mileniul trecut. Pe o scară de la unu la zece, nu poate să fie mai mult de patru.

Mădălin Ionescu: De ce am ajuns aici? De ce credeţi că merităm reciproc doar nota 4?

Valery Kuzmin: Vă referiți la relațiile între Rusia și România? Aceasta este o întrebare de, să zicem, o sută de milioane, așa cum se glumește de obicei în show-uri la TV. Dacă lăsăm la o parte istoria mai veche, și ne referim la anul 1989, care este, fără îndoială, simbolic atât în istoria României, cât și în istoria țării noastre, a Rusiei și, probabil, a întregii lumi. Permiteți-mi să vă reamintesc foarte pe scurt că nu a fost numai Revoluția decembrie în România, pe lângă aceasta, cu câteva luni înainte a avut loc căderea Zidului Berlinului, sfârșitul Războiului Rece a fost anunțat aproape simultan de către Statele Unite și, pe de altă parte, de URSS etc.

În Rusia însăși - URSS exista încă - Rusia făcea parte din URSS; cu toate acestea, aceasta a fost deja etapa finală din perestroika, probabil că vă amintiți de un astfel de cuvânt, pe care, totuși, un filozof-disident rus perspicace l-a numit în cele din urmă „catastroika”. Cu toate acestea, aceasta a fost, fără îndoială, un anumit hotar în istoria modernă, de la care a fost posibil să se construiască relații de la zero. Și relațiile noastre se dezvoltau destul de sistematic, destul de constructiv, ajungând la punctul culminant, probabil, în 2003.

De ce vorbesc despre punctul culminant? Deoarece în 2003 a fost semnat un mare Tratat politic sau document politic, care s-a numit Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare între Federația Rusă și România. Când am semnat acest Tratat, în 2003, se știa deja că România aderă la NATO. Și țara noastră a avut relații destul de reci cu NATO mai mulți ani, Și când, la sfârșitul anilor nouăzeci ai secolului trecut, NATO, condusă de Statele Unite, a exercitat bombardamente masive asupra Iugoslaviei, apropo, contrar poziției Rusiei, aceste relații pur și simplu s-au deteriorat foarte mult. Cu toate acestea, am semnat acest Tratat în speranța că vom construi relații reciproc avantajoase, pragmatice, nu unele de aliați, nu unele deosebit de prietenești, dar pragmatice, reciproc avantajoase, cel mai important, relații de bună vecinătate. Din păcate, evoluția ulterioară a evenimentelor ne-a spulberat practic speranțele. Nu vreau să mă opresc asupra multor lucruri, voi spune doar despre două sau trei, cele mai semnificative și vizibile.

Să începem cu acest episod, deși am auzit că el a avut loc în perioada electorală; cu toate acestea, președintele în funcție al României de atunci Traian Băsescu a spus că, dacă ar fi fost în locul dictatorului Ion Antonescu la 22 iunie 1941, ar fi dat același ordin armatei sale. Cum ar putea fi percepută o astfel de afirmație în Rusia? Numai în așa fel încât Băsescu ar fi ordonat armatei române, împreună cu trupele germane naziste, să ne invadeze țara, unde el, vorbesc de Antonescu și trupele sale, au fost marcate de numeroase crime de război, inclusiv jafuri etc.

A fost un semnal foarte îngrijorător. Și în curând, de exemplu, nu-mi amintesc precis data acum, nu mi-am stabilit o astfel de sarcină, undeva în jurul anului 2012 guvernul român a semnat un acord cu guvernul american cu privire la construirea unei baze pentru sistemul global de apărare antirachetă la Deveselu. Am auzit multe despre asta. Când am venit (în România), funcționa deja la capacitate maximă, construcția a fost finalizată. Am auzit multe despre faptul că aceasta este o structură defensivă, dar putem fi de acord cu acest lucru în sensul că este o bază defensivă pentru Statele Unite. Dar cel mai important, și acest lucru nu cere să fie dovedit, toți experții militari sunt unanimi aici, ea este dotată cu astfel de lansatoare care pot lansa nu numai rachete interceptoare, ci și rachete cu rază medie de acțiune.

Acesta a fost un subiect ce a fost descris în detaliu atât de președintele nostru Putin, cât și de Ministerul Apărării; nu cred că necesită clarificări suplimentare, dar totuși, ca un fel de eveniment semnificativ, merită menționat, deoarece aceasta este prima astfel de bază care a fost construită în Europa de Est. Nici în Polonia nu s-a reușit încă să finalizeze lucrările la o asemenea structură. De ce compar cu Polonia? Pentru că relațiile noastre cu Polonia și relațiile noastre cu România au fost extrem de diferite, complet opuse în cea mai mare parte a istoriei.

Nu vreau să intru acum în detalii despre alte episoade pe care le cunosc deja mai bine, în timpul petrecut de mine aici, dar credeți-mă, au fost, în lanț. Despre unele aș putea vorbi, despre unele conform eticii relațiilor diplomatice nu-mi permit să vorbesc, dar totuși, pași neprietenoși, până la cel mai recent astfel de pas, expulzarea din România a adjunct al Atașatului nostru militar, domnul Alexei Grișaev, au urmat unul după altul.

Deci toate acestea, despre ce vorbiți, despre cum ar trebui să căutăm o ieșire, au fost create treptat, s-au acumulat. Nu cred că situația este fără speranță, că ne aflăm într-un impas fără speranță. Dacă există bunăvoință politică reciprocă, de ambele părți, este posibil și necesar să căutăm soluții. Cred că este în general suficient spus ca să fiți mulțumit de răspuns. De cât de complet este, cel puțin.

Mădălin Ionescu: Domnule Ambasador, înțeleg foarte bine ce spuneţi acum, punctul de vedere al Federatiei Ruse are o serie de argumente legate de pașii pe care România i-a făcut din punct de vedere al politicii externe referitor la relaţiile cu Federaţia Rusă. Pe de altă parte de-a lungul timpului România a avut o serie de divergenţe cu Uniunea Sovietică. A existat acel episod pe care l-aţi menţionat, din al Doilea Război Mondial când România a ajuns chiar și până la Stalingrad cu militarii săi. Însă pornind de la ceea ce la acel moment autorităţile române considerau un act de reparație istorică, recuperarea Basarabiei, astăzi este Republica Moldova, aș vrea să vă întreb, Rusia nu are nimic ce să-și reproșeze în ceea ce priveste relația cu România?

Valery Kuzmin: Un aspect interesant, românii consideră, interlocutorul meu consideră că participarea armatei române la cel de-al Doilea Război Mondial, până la Stalingrad, a fost o formă de recompensă sau compensație istorică. Acesta este un punct esențial. De aici voi începe. Vreau să spun că noi, din păcate, sau mai bine zis, este mai corect să spunem, voi, în România, ați format odată, din anumite motive, niște stereotipuri anti-ruse, rusofobe, care nu se bazează cu adevărat pe argumente substanțiale. Prin urmare, am, în primul rând, o întrebare: ce vreți să spuneți prin sintagma că trupele române au ajuns la Stalingrad? Episodul despre care vorbiți a durat trei ani!

În acest timp, zeci de mii de evrei au fost uciși, de exemplu, la Odessa și în așa-numita provincie Transnistria, care include, printre altele, teritoriul Moldovei și au fost comise multe alte crime de război. Despre acele sume care poate nu v-au fost plătite, deși am informații complet diferite, pentru participarea armatei ruse la Războiul dvs. pentru independență, care a fost Războiul ruso-turc din 1877-1878?

Spun că pentru o lungă perioadă de timp, în mințile supușilor români, căci atunci a existat regatul, și aproape imediat după acest Război pentru Independență din 1877-1878, și chiar înainte de asta, s-a încercat să se introducă ideea că Rusia le datorează ceva. Că Rusia a furat ceva de la ei. Și aceasta este o evaluare istoric inadecvată. Dar sugerez să încheiem această discuție acum, pentru că nu cred că telespectatorii noștri vor fi interesați. Dar, din păcate, dacă insistați să continuați această discuție, va trebui să menționez fapte foarte dezamăgitoare despre eșecul acestor așteptări, idei care erau răspândite în rândul inteligenței, printre istorici, printre politicieni.

Ideea mea principală în acest sens este foarte simplă și am început cu ea. În 1989, a început o nouă epocă, iar noi ne întoarcem din nou și din nou la aceste stereotipuri, care, în ultimă instanță, ar trebui discutate undeva de către istorici, pe baza documentelor și arhivelor. Ele întruna sunt aruncate într-un fel de dialog politic de România, nu de Rusia, nu de URSS la vremea sa. Vă spun, pentru noi acesta este un fapt binecunoscut, în România, probabil puțin cunoscut, la un moment dat Leonid Ilici Brejnev, așa se spunea atunci, într-o manieră tovarășească, l-a sfătuit pe Nicolae Ceaușescu să uite de asta, mai ales despre aur.

În ceea ce privește Basarabia ocupată, vreau să vă spun doar un singur lucru, că ultimul apărător al monarhiei din Rusia a fost un deputat din Basarabia. Nu m-am gândit să găsesc acest nume în avans, mi-a sărit din cap, acest deputat al Dumei de stat a Imperiului Rus, care exista la momentul lichidării monarhiei, la începutul anului 1917, adică acum 114 ani. Acesta a fost un fapt foarte caracteristic, demonstrând atitudinea din Basarabia față de situația că Basarabia a trăit mai mult de o sută de ani ca parte a Imperiului Rus. Există multe alte momente care alcătuiesc această linie, ce este construită în mod regulat în România, începând cu manualele școlare, că cineva a jefuit-o, cineva a jignit-o, cineva a furat-o, deci ea este balastul care ne trage relația înapoi. Din partea voastră! Pentru noi, aceste întrebări nu există. De fapt, acestea sunt stereotipuri care afectează partea românească. Da, Purishkevich a fost un deputat din Basarabia, ales în Duma de Stat, pe bună dreptate, care încerca să apere monarhia din Rusia până la capăt, atunci când înșiși rușii au abandonat-o. El a încercat să apere monarhia când Împăratul rus Nicolae al II-lea a fost obligat să abdice.

În ceea ce privește caracterizarea participării armatei române la cel de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul URSS, există verdictul Tribunalului de la Nürnberg, dragi prieteni. Și istoria nu poate oferi nicio altă evaluare, deoarece această evaluare ce a fost dată de contemporanii evenimentelor, în 1946. Era clar scris acolo cine era de vină pentru război, cine a comis crime de război sau, după cum se spunea atunci, crime împotriva umanității. Atunci nu exista noțiunea de genocid în vocabularul politic.

În acest sens, a fost decizia unanimă a celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, dacă o transferăm la realitățile de astăzi. Știu că puteți să veniți cu argumentele voastre. V-am făcut un scurt rezumat al argumentelor noastre. Și anul acesta, când peste două luni vom comemora 22 iunie 1941, aceste episoade vor fi foarte vii în memoria noastră.

Mădălin Ionescu: Așa cum și pentru români, toate evenimentele istorice care au fost legate de această parte a Moldovei, au rămas în conştiinţă, dealtfel. Vroiam să vă supun atenţiei un aspect, într-un sondaj SOCIOPOL recent din 2018, cei mai mulţi români, apropo de rănile istorice, consideră Rusia cea mai ostilă ţară la adresa României, chiar înaintea Ungariei. Cum vă explicați această situaţie? Aceasta reflectă clar ce cred românii despre Rusia, este o percepţie. (...) De 40 de ani aproape, nici un preşedinte rus nu a mai vizitat România. A fost în 2008 preşedintele Putin prezent la un summit NATO, din 2005 după momentul Traian Băsescu nici un preşedinte român nu a mai fost în Federaţia Rusă, clar că nu suntem cei mai buni prieteni. Cum facem ca să depăşim aceste probleme?

Valery Kuzmin: Trebuie să spun că relațiile internaționale sunt un fel de joc, foarte dur, în orice regiune a lumii și practic între orice state, un fel de joc cu bile de oțel. Insistăm încă o dată că, din punct de vedere istoric, dacă priviți lucrurile în mod obiectiv, relațiile ruso-române, începând de pe vremea când România nici nu exista ca proiect, exista Imperiul Rus, existau Principatele, sub conducerea Imperiului Otoman, care în viitor au devenit România și, până în zilele noastre, s-au format, după cum spuneți, anumite stereotipuri. Voi face doar un mic comentariu. La un moment dat, celebrul umorist și satirist american Samuel Clemens, mai bine cunoscut sub numele de Mark Twain, care a scris despre Huckleberry Fin, alte cărți pentru copii. A scris mult în spirit umoristic despre viața politică din Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea. Îi plăcea să spună: „există minciuni, minciuni mari și statistici”.

În era modernă, acum, când trăim sub umbra așa-numitei comunicări strategice, conflictelor hibride, realității post adevăr, știrilor false, fake news ca niște cărămizi ce compun realitatea post adevăr, prețul sondajelor, inclusiv de opinie publică și a multor date statistice, date sociologice s-a devalorizat foarte mult. Deci, datele diverselor sondaje sociale, inclusiv sociologia ca unul dintre tipurile de statistici, sunt foarte devalorizate. Nu prea poți avea încredere în ele.

De exemplu, vă pot spune că în cele trei sute de ani din urmă Rusia s-a confruntat în război, probabil, cu Germania cel mai mult, de la Războiul de șapte ani etc. Apropo, cu Napoleon au venit o mulțime de trupe germane. Dar nu contează, sunt detalii. Și totuși, în Rusia, printre ruși, nu există complexe istorice despre Germania. Se povestește că și atunci chiar când războiul era spre sfârșite, când unele zone din Rusia, Belarus, Ucraina au fost tocmai eliberate de trupele naziste, populației locale le era milă de prizonierii care au fost capturați de Armata Roșie, deoarece aprovizionarea era slabă. Cu ce au putut, le-au ajutat, adesea, le mai dădeau de mâncare.

În Europa, există un astfel de exemplu, Germania și Franța. Și ele au dus război, de secole. Și acum și-au depășit complexele istorice. Nu există practic nici o graniță între Franța și Germania. Ei cooperează cu succes. Uneori... În manuale nu există, așa cum se spune acum, invective, adică acuzații ascunse sau deschise ale Franței împotriva Germaniei, Germaniei împotriva Franței.

Prin urmare, nefiind psiholog sau psihiatru, nu mă angajez să dau sfaturi despre cum să depășim aceste percepții, sincer, false ale relației noastre. Dar ca politician, ca istoric, spun încă o dată că toate acestea, din punctul de vedere al rațiunii normale, din punctul de vedere al logicii istoriei, nu corespund adevăratelor interese ale poporului român și ale poporului Rusiei. Dar poporul Rusiei nu are aceste complexe. Și aceasta este doar unul dintre obstacolele în calea normalizării. În istoria modernă, se întâmplă o mulțime de lucruri despre care nu vreau să vorbesc acum, deoarece există unele norme de etică diplomatică. Dacă se ajunge la un acord între părți pentru a nu se vorbi public despre ceva, atunci nu se cuvine să se vorbească.

Mădălin Ionescu: Așa cum am spus avem o relatie mai puţin cordială între state. Care totuși ar putea fi calea prin care noi am putea depăşi aceste relatii care nu sunt cele mai bune? Există politicieni români care au deschis această discuţie după 1990 (despre tezaur)?

Valery Kuzmin: În calitate de diplomat, vă voi spune că singura cale în această direcție este un dialog gradual, respectuos reciproc, bazat pe reciprocitate. Pentru a înțelege mai întâi pozițiile celuilalt. În acest moment, în multe privințe, nu ne înțelegem pozițiile reciproce. Am punctat deja această temă și, din câte cunosc această cea mai nouă perioadă a relațiilor noastre, în urmă cu aproximativ jumătate de secol, acum cincizeci de ani, Secretarul general al Comitetului central al PCUS Brejnev l-a sfătuit pe tovarășul său Nicolae Ceaușescu, lider al Partidului Comunist din România, să uite de această istorie. Deci, Tratatul din 2003 despre care am vorbit, privind relațiile prietenești și de cooperare. Partea română a insistat foarte mult ca această temă să fie inclusă într-un fel, reflectată în Tratat. Partea rusă a respins aceste încercări. Nu voi putea enumera toate acestea acum, care au fost persoanele, lucram în Africa, în orașul Khartoum, în Sudan.

Cu toate acestea, a fost semnată, sau mai degrabă convenită, o declarație specială a miniștrilor de externe privind înființarea unei comisii speciale care, printre altele, va lua în considerare problema aurului. Nu ne-am opus niciodată să facem arhivele publice. În prezent, între Ministerele Afacerilor Externe, se desfășoară procesul, nu foarte rapid de convenire asupra conținutului colecției de documente diplomatice din 1941 până în 1947. Prin urmare, când s-a convenit, într-o formă foarte generală, în măsura în care pot eu judeca, din moment ce eu nu am participat, mandatul condiționat al unei astfel de comisii de istorici, pe lângă comisia obișnuită de istorici, care existase deja timp de aproximativ zece ani până atunci, a existat o înțelegere din partea noastră că vor fi oportunități de a studia arhive și documente. Dar partea română, se pare, după cum înțeleg acum, credea că acesta era un consimțământ ascuns, implicit al părții ruse, față de pretențiile sale de a restitui această anumită rezervă de aur românească.

Propusem să nu intrăm în această temă. Ulterior, în 2012, când s-au împlinit aproape zece ani de la semnarea Tratatului și de la convenirea asupra acordului privind crearea acestei comisii, reprezentantul oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, ca răspuns la o întrebare, după cum înțeleg, deși acest lucru a fost deja cu mult timp în urmă și unele detalii, probabil, deja scapă, a spus că o astfel de temă nu se află pe agenda actuală a dialogului politic interstatal dintre România și Rusia.

Cu toate acestea, vedem că partea română, chiar și întrebările dvs. arată acest lucru, încearcă în mod constant să readucă în discuție acest subiect din punct de vedere al informației. Nu suntem în Comisia istoricilor, nu studiem arhivele. Nu scriem cercetări pe această temă. Din aceasta tragem o concluzie simplă. Concluzia este că există forțe politice în România, serioase, care nu doresc îmbunătățirea relațiilor noastre bilaterale și încearcă să susțină în mod artificial această percepție neprietenoasă și incorectă a acestor episoade din istoria noastră pentru a prezenta revendicări Rusiei. Dacă vorbim despre motivul pentru care astfel de revendicări nu sunt făcute Ungariei, acesta este un subiect separat, cred că o vom discuta data viitoare, dar pe scurt, aceasta este situația.

Mădălin Ionescu: Există totuși politicieni români care au deschis această discuţie după 1990? Mă interesează niște întrebări concrete cu răspunsuri cât mai concrete.

Valery Kuzmin: Am răspuns la fel de concret pe cât mi le permit, în acest caz, cunoștințele și informațiile mele.

Mădălin Ionescu: Nu am înţeles dacă Rusia are să-şi reproşeze ceva în relaţiile cu România dacă suntem la nivelul acesta, patru din zece, este doar din vina românilor?

Valery Kuzmin: V-am povestit despre poziția noastră de mai bine de o jumătate de oră. Vă pun o întrebare contrară: care sunt pretențiile dvs. față de noi, cu excepția Basarabiei? Basarabia este acum Republica Moldova independentă. Сare și-a primit independența în mod liber, fără obstacole, de la Rusia sovietică, de la URSS, considerând că Federația Rusă este succesorul URSS. Bucovina este acum parte a teritoriului Ucrainei. Ce legătură au rușii cu asta? V-am spus totul despre aur. Fără îndoială, aceste concepte de "vinovăție" și "responsabilitate" sunt lucruri ușor diferite. Nu suntem în instanță, discutăm despre relațiile internaționale. În relațiile internaționale, în principiu, ar trebui să acționeze politicieni responsabili, care sunt responsabili pentru ceea ce fac ei.

În ceea ce privește această sferă, politică, internațională, nu vă pot oferi niciun motiv serios pentru ca România, mai ales în perioada recentă, să aibă posibilitatea de a ne prezenta orice pretenții. În ceea ce privește perioada anterioară, spun din nou că România, din păcate, atât în virtutea opiniei sale politice, publice, cât și în domeniul discursului său științific, este captivă a acestor vechi stereotipuri, antirusești și rusofobe, care se bazează pe diferiți factori. Acești factori depășesc cu mult granițele României. De exemplu, când am menționat caracterul defensiv al lui Deveselu, am spus simplu și clar că această bază este defensivă. Pentru Statele Unite. Și pentru noi, este una de ofensivă. În această dihotomie complexă diplomația română ocupă o anumită poziție, pe care o cunoașteți foarte bine. (Deveselu) este o amenințare la adresa securității noastre naționale.

Aceasta, pe scara relațiilor internaționale globale, este o ecuație. Într-o astfel de ecuație, România ar trebui să-și caute locul, nu noi. Vom rămâne unde suntem, iar Statele Unite vor rămâne unde sunt. Nu cred că aveți nevoie de comentariile mele despre ce loc a ocupat România în această ecuație. Și, în principiu, în relațiile internaționale, interstatale, uneori există neînțelegeri, chiar certuri, unele mici conflicte. Dar ele trebuie depășite printr-un dialog respectuos reciproc. Și dialogul, în cazul nostru, tot nu se prea leagă.

Mădălin Ionescu: Care ar fi poziţia Federaţiei Ruse în cazul în care popoarele moldovean și român ar decide să se unească?

Valery Kuzmin: Popoarele Moldovei și României sau poporul moldovenesc și român?

Mădălin Ionescu: Popoarele moldovean și român.

Valery Kuzmin: La fel ca și Uniunea Sovietică, la timpul său, și Rusia susține în mod constant ca principiul autodeterminării națiunilor, autodeterminarea popoarelor, să se respecte în relațiile internaționale. Autodeterminarea a fost un termen scurt care a fost inițial istoric folosit, dar apoi a fost ușor diversificat; de a-și determina destinul, structura politică și așa mai departe. Omitem rolul activ al Uniunii Sovietice în decolonizarea lumii, care a avut loc după victoria Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste și a sateliților săi. Și vom trece la actuala politică internațională actuală.

După cum putem vedea din exemplul reunificării democratice libere a locuitorilor din Crimeea și Sevastopol cu Federația Rusă, care este o reflectare, dacă vreți, o întruchipare a autodeterminării, Rusia susține în continuare acest principiu. În același timp, nu trebuie să uităm că în dreptul internațional, în Carta ONU, care este acum legea supremă în dreptul internațional, există și alte principii, nu numai autodeterminarea, ci și respectul pentru integritatea teritorială și suveranitatea statelor.

Prin urmare, politicienii responsabili ar trebui, dacă respectă dreptul internațional, să trateze aceste principii într-o manieră echilibrată, fără a folosi metode precum încurajarea în mod artificial a separatismului pentru a-și slăbi rivalii geopolitici în interesele lor geopolitice naționale. Cu toate acestea, mai există o nuanță, pe care mulți oameni încearcă să o uite, inclusiv în România, această nuanță este de obicei uitată. Această nuanță constă în faptul că dreptul națiunilor la autodeterminare, ca părți ale sale, conține un astfel de drept ale popoarelor divizate artificial sau datorită unor circumstanțe insurmontabile, într-o anumită etapă, de a se reuni. România este conștientă de acest drept în raport cu ea însăși. Și în raport cu alții - tot timpul uită de el. De exemplu, Germania a fost divizată după al Doilea Război Mondial.

Mădălin Ionescu: Am senzatia că nu ați avea nimic împotrivă în cazul în care popoarele moldovean și român ar decide să se unească. Este corect sau nu?

Valery Kuzmin: Pentru început, sunteți un mare liber-cugetător. În Occident, aceasta se numește disidență. Care în fața camerei de filmat recunoaște că admite existența atât a poporului român, cât și a celui moldovenesc. Această formulare a întrebării nu este surprinzătoare pentru mine, când încă lucram la Chișinău, un profesor, îmi amintesc numele său de familie mai bine decât cel al deputatului Purishkevici, dar n-am să-l menționez acum, mi-a făcut cadou un dicționar, moldo-român, unde erau mai mult de 10.000 de cuvinte și expresii. 10.000 de cuvinte - acesta a fost întregul bagaj lexical al eroilor lui William Shakespeare. Și totuși, trebuie să ne bazăm pe voința oamenilor. Din câte știu, deși v-am spus de atitudinea mea critică față de diferite tipuri de date statistice și la sondaje de opinie publică, deocamdată în Moldova majoritatea populației, să formulăm acest lucru într-un mod neutru, nu este înclinată să vorbească în favoarea unirii cu România. Din câte stiu.

Aceleași sondaje statistice arată că populația din Moldova este mai optimistă, indicele său de optimism este mai mare decât în România. Cum se poate să fie așa, nu înțeleg. România este membru UE, membru NATO, membru al comunității internaționale, iar în Moldova există mai mult optimism. E o glumă, desigur. Dar în fiecare glumă, așa cum se spune la noi, există o doză din glumă.

Mădălin Ionescu: Cum priviţi semnarea de către autorităţile române în toamna anului trecut a unui acord de cooperare militară cu Ucraina?

Valery Kuzmin: Din punctul meu de vedere, nu sunt familiarizat cu textul acestui acord, dar din moment ce susțineți că există un astfel de acord, atunci am întrebări serioase cu privire la acord, de ce România are nevoie de el. Cât de mult corespunde înaltelor valori și principii democratice europene pe care România le-a proclamat în timpul recentei sale președinții la Consiliul European și pe care întotdeauna le-a susținut?

Din păcate, constat, v-am spus deja că suntem legați de Ucraina prin multe, imens de multe legături diferite, până la punctul în care ginerele meu, soțul fiicei mele mai mari, este ucrainean. Acolo locuiește un popor foarte apropiat de noi, din punct de vedere etnic, istoric, în toate celelalte privințe. Mulți chiar consideră că suntem unul și același popor. Prin urmare, afirmăm cu regret că a fost stabilit un regim în Ucraina, care poate fi descris ca anti-popular, care continuă războiul; sub președintele anterior, războiul a început, iar acum continuă războiul împotriva propriei sale populații din Donbass.

Și în sfera politică, el este pur și simplu, după cum spunem, sub călcâiul neo-naziștilor, de fapt, naționaliști radicali, care practic, din punct de vedere istoric, provin din vestul Ucrainei, iar acum, de fapt, sunt la comanda în Kiev. Chiar zilele trecute, a avut loc un marș de neo-naziști peste Kiev, numit „marșul cămășilor brodate”, cu salutul reciproc în gest fascist, în uniforma diviziei SS Galicina. Una și aceeași imagine cu intrarea forțelor naziste în Kiev în Al Doilea Război Mondial. Dacă nu ar exista evenimente istorice atât de teribile precum războiul, nazismul, atrocitățile și crimele de război, ei ar putea fi confundați cu niște amatori de istorie ciudați.

Vorbim despre istoria modernă a Ucrainei, acest lucru este important pentru cei care sunt cât de interesați de evenimentele din Ucraina. De îndată ce conducerea țării face timid, nici măcar un pas, da o aluzie că vrea să soluționeze în mod pașnic situația din Donbass, naționaliștii vin direct la reședința prezidențială, dacă vorbim la scara Bucureștiului, direct la Palatul Cotroceni, aruncă cu faiere, încerca să spargă ușile, cerând abandonarea unor astfel de pași pașnici. Dar este mult mai periculos faptul că aceste grupuri naziste, radical-naționaliste sunt acum încorporate în Forțele Armate ale Ucrainei sau formează unități separate care provoacă tensiuni constante și un conflict mocnit pe linia de demarcație dintre republicile Donbass și restul Ucrainei.

Recent, președintele Ucrainei, Vladimir Zelensky, ar fi mers pe prima linie a frontului. Ca să nu mai spun că întregul videofootage a fost strict regizat de un reporter CNN, dar acestea sunt mărunțișuri. Și totuși, acest videoclip a inclus cel mai banal steag al Germaniei naziste desfășurat peste, precum se presupune, pozițiile armatei ucrainene. Cu o svastică. Nimeni nu a rostit un cuvânt de protest, nici președintele Zelensky, nici jurnaliștii occidentali care l-au filmat. nici protocolul prezidențial. Amintiți-vă ce scandal a fost la Istanbul când Ursula von der Leyen nu a fost așezată corespunzător printre negociatorii liderilor Uniunii Europene și președintele Erdogan.

Pare a fi o mică problemă, dar scandalul politic este unul mare. (În Ucraina) stadioane și străzi sunt numite după acoliții naziști. Bandele neonaziste terorizează de fapt cea mai mare parte a Ucrainei. Aceștia vin la instanțe, cerând eliberarea acoliților lor care au comis infracțiuni. Mă voi opri aici, se poate continua la nesfârșit.

Cum poate atunci România să semneze un acord de cooperare militară cu Ucraina? Doar pentru că cineva este interesat de aceasta. Și mi se pare că acest lucru este mult mai interesant pentru consilierii României, principalii aliați strategici și parteneri, decât pentru România însăși.

Mădălin Ionescu: Am inţeles ca Tratatul are ca obiect principal furnizarea de armament,nu are la bazã o cooperare efectivã militarã. Practic urmeazã sã se deruleze strict sub forma furnizãrii de armament sau livrãrii de catre Romania in Ucraina, asta este o alta discuţie, am înţeles punctul dvs de vedere, n-aş vrea sã comentez asta.

Valery Kuzmin: Atunci apare întrebarea: Unde şi împotriva cui va fi folosit acest armament, unde și cum va fi aplicat el? Haideți sa trecem la urmatoarea intrebare.

Mădălin Ionescu: Dupã ce aţi avertizat România ca ar suporta consecinţele dacã s-ar implica intr-un fel de aventurã militarã conceputã de capetele fierbinţi din NATO……

Valery Kuzmin: Cred că acest răspuns nu are nevoie de niciun comentariu. El vorbește pentru sine. Voi întrebați care este problema, unde este problema, de unde provine. Ministrul vostru a răspuns. Ce mai pot adăuga, totul este scris acolo. Deși ca să fiu sincer, fiind deja o persoană destul de în vârstă, din mileniul precedent, eu pot sa spun că la nici o organizație internațională, nici măcar una la fel de apropiată ca NATO, nu există unanimitate sută la sută. Există oameni care pledează pentru soluții mai radicale, există oameni, există țări care pledează pentru soluții mai echilibrate.

Sincer, nu cred că nu există opinii diferite în NATO. Evaluarea, practic, a fost dată chiar de domnul ministrul Aurescu. Prin urmare, nu am nimic de adăugat, totul este clar. El ne-a spus practic că orice decizie NATO anti-rusă, îndreptată împotriva intereselor rusești este împărtășită de România nu numai complet, ci ea este, de asemenea, co-autorul lor și poate le inspiră. Noi, în general, știm acest lucru. Nu ne-a dezvăluit nimic. Ei bine, de fapt, pentru a completa răspunsul la întrebările pe care mi le-ați pus tot timpul, de ce relația noastră pare să bată pasul la nivelul de patru, cel mult, din zece puncte. Pe de altă parte, este mai dificil pentru Diplomație să găsească o cale de ieșire din acest nod complex, care seamănă cu o fundătură.

Mădălin Ionescu: Cam cât timp ne mai puteți oferi?

Valery Kuzmin: Dacă doriți să puneți întrebări, puneți-le. Dacă constatăm că întrebările sunt prea voluminoase, le vom amâna pentru următoarea întâlnire.

Mădălin Ionescu: Dacă nu ați vorbit despre capetele fierbinți din NATO...

Valery Kuzmin: Textul a fost ceva de genul acesta, dacă România, din propria sa voință, adică în mod liber, din propria sa voință sau sub influență, se implică... ceva de genul acesta era formularea. Putem s-o găsim, dacă este necesar. Noi nu am necăjit România. Am vorbit foarte calm și diplomatic. România acționează din proprie voință, nu am susținut deloc că România nu face parte din NATO. Nu există așa ceva. Aceasta este interpretarea domnului Aurescu. El are tot dreptul să interpreteze aceste cuvinte așa cum le vede dânsul. Nu a existat acolo nicio dorință, nici literală, nici ascunsă de a diminua cumva rolul României în NATO sau de a influența cumva relațiile interne NATO.

Mădălin Ionescu: Este adevãrat cã aţi spus cã România va suporta consecinţele în cazul în care se va implica într-o aventurã militarã ,alãturi de Ucraina?

Valery Kuzmin: A fost, dacă nu greșesc, spus că România, corespondentul l-a întrebat pe domnul Aurescu, așa scrie în Agerpress, eu nu citesc în română, citesc în engleză. Întrebarea era formulată cam aşa, care este aprecierea, ce puteţi spune despre... Ce era important pentru mine, despre prezența militară a Rusiei în și în jurul Ucrainei. Arată ca ceva minor. Nu este ceva pe 3-4 pagini. Detaliul acesta merită atenţia cuvenită. Este un fake major, pe teritoriul Ucrainei nu sunt trupe ruseşti. Există Misiunea Specială de Monitorizare de la OSCE...

Nu, nu a existat o astfel de expresie, „va trebui să plătească prețul, va avea responsabilitatea” este vocabularul Departamentului de Stat american, sediului NATO etc. Textul era aproximativ acesta:”Trebuie să se teamă România de ceva în legătură cu vreun fel de conflict din Ucraina”... conflictului Rusiei cu Ucraina. Și eu am rãspuns foarte clar: ”Nimeni, și pot repeta acest lucru acum, nici România, nici oricine, inclusiv poporul ucrainean, nu trebuiу să se teamă de posibilitatea unui conflict militar între Rusia și Ucraina.”

Nici poporul ucrainean nici nimeni altcineva,nu are de ce sã se teamã de posibilitatea izbucnirii unui conflict între Ucraina şi Rusia. Putem merge mai departe, am menționat deja cât de multe legături, să nu mai vorbim de economie, etc, avem cu Ucraina. Dar! Și apoi a fost această frază, Dacă, din proprie voință, sau sub influența capetelor fierbinţi din NATO… Domnul Aurescu din această formulă complexă a ales doar “capete fierbinţi”. Dânsul alege liber ceea ce îi place cel mai mult. Formularea mea a fost echilibrată.

Mădălin Ionescu: Și atunci capetele fierbinţi aparţin României?

Valery Kuzmin: Pentru a înțelege de ce apar astfel de emoții acum, trebuie să înțelegem ce se întâmplă în Ucraina. Președintele Zelensky a venit acum doi ani sub sloganul „Oprim războiul din estul țării”. A obține pace. Practic după aceea, a început escaladarea diferitelor tipuri de acțiuni armate, în special bombardamente, în ciuda încetării focului declarată pentru perioadă nedefinită. Mai mult decât atât, această misiune specială de monitorizare a OSCE, despre care am vorbit, nu-i place deloc să raporteze de unde au început să tragă și cine încotro trage. Și chiar în acele rare rapoarte ale aceastei misiuni, dacă te uiți în ele, din păcate, multe țări pur și simplu nu vor să se uite acolo, este scris, ca exemplu, din cinci situații conflictuale când începe un schimb de focuri, în patru inițiatorii sunt Forțele Armate din Ucraina...Mai mult, toate victimele civile sunt de partea republicilor Luhansk și Donetsk, deoarece trupele ucrainene trag, fără să aleagă, asupra obiectelor civile, asupra clădirilor rezidențiale, a centralelor electrice, a caselor din sate, asupra țintelor pașnice.

Aceasta este infrastructura civilă, de exemplu, turnuri de apă, centrale electrice. Cea mai bună dovadă este că nici măcar mincinoșii ucraineni de la Kiev nu îndrăznesc să pretindă că de partea lorsunt uciși civilii. Nu există astfel de informații, deoarece miliția populară din republicile Lugansk și Donetsk trage doar asupra pozițiilor militare ale armatei ucrainene pentru a le suprima focul.

Mădălin Ionescu: Dupa ce aţi avertizat România cã ar suporta consecinţele dacã s-ar implica într-un fel de aventurã militarã conceputã de capetele fierbinţi din NATO,cu trimitere la o eventualã susţinere a Ucrainei într-un conflict cu Rusia ,ministrul Aurescu afirmand :”Este regretabil faptul că nu se știe încă în cadrul diplomației ruse că, după 17 ani de la momentul aderării României la NATO, România este NATO.Noi nu ne luăm după cineva în cadrul NATO, pentru că noi suntem parte a deciziei din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, care nu este nimic altceva decât o alianţă defensivă".Cum comentaţi aceasta declaraţie?

Valery Kuzmin: Bineînţeles cã domnul ministru poate sã interpreteze cuvintele mele aşa cum considerã dânsul, dar nu este exact ceea ce am spus. Acest material este disponibil pe site-ul nostru, îl puteți vizualiza, colegii o sã vi-l dea.

Mădălin Ionescu: Va întreb acum: Din 2011 nu a mai avut loc vreun incident diplomatic serios între România si Rusia. Acum câteva zile, România a expulzat, a declarat o persona non grata, un atasat militar al Ambasadei Federatiei ruse. Acesta va fi urmat de gesturi asemănătoare din partea Federaţiei Ruse?

Valery Kuzmin: Este adjunctul ataşatului militar. Din câte imi dau eu seama, eu am povestit în detaliu că relația noastră nu a fost lipsită de momente mai puțin senine după 2011, dar nu cred că ar fi fructuos pentru conversația noastră să revenim la acest subiect, să adăugăm ceva negativ. Mai ales, doresc sã subliniez, aceasta este convingerea mea, ca diplomat de carieră, că principiile stabilite în codul de conduită al diplomației, în Convenția de la Viena, formează o poziție mai constructivă pentru a căuta soluții pentru probleme. Să nu apăsăm pe locul dureros, să nu stropim cu sare pe răni, ci să căutăm soluții. Prin urmare, credeți-mă, ca pe o persoană care lucrează deja ca Ambasador în al treilea stat, că este adesea mai bine să rămâi tăcut decât să enumeri toate problemele, toate neînțelegerile dintre părți. Mai ales când vine vorba de comunicarea cu publicul.

Mădălin Ionescu: Poporul român ar trebui sã se teamã de un conflict militar nedorit între Rusia şi Ucraina?

Valery Kuzmin: Nu, asta nu are sens. Pentru că nu va exista un astfel de conflict. Există un risc serios ca situația din estul Ucrainei, pe care Kievul a început să o tensioneze și să o complice în ianuarie, să aibă consecințe grave. De ce există, totuși, un risc mare al unui conflict armat în est, în Donbass și anumite consecințe grave ale acestui conflict? El constă în faptul că regimul care guvernează acum la Kiev, în mod deschis, de multe ori, începând cu guvernul administrației prezidențiale, Rada Supremă (Parlament), canalele TV de top etc., declară că nu poate, nu vrea să îndeplinească Acordurile de la Minsk, care asigură soluționarea treptată a situației de acolo. Mai mult, acesta nu este un fel de dictat al Moscovei, Beijingului, Washingtonului, aceste acorduri au fost aprobate în unanimitate prin decizia Consiliului de Securitate al ONU, cea mai înaltă autoritate din dreptul internațional modern.

Un mic exemplu. Acordurile de la Minsk stipuleazã, scris cu negru pe alb, că trebuie să fie declarată o amnistie generală pentru toți participanții la conflict. De exemplu, pentru majoritatea naționaliștilor, amnistia a fost anunțată după lovitura de stat ilegitimă de pe Maidan. Prin urmare, practic nu sunt deja judecați pentru fapte penale ulterioare etc. Am vorbit despre asta. În ceea ce privește locuitorii din Donbass, inclusiv femeile în vârstă, bătrânii care locuiesc în casele lor de la țară, copiii care mor sub bombele armatei ucrainene, regimul ucrainean, sub influența radicalilor ucraineni, vorbește doar despre teroriști, separatiști, vorbește despre crearea lagărelor de filtrare, așa cum au făcut aceiași naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a decide cine poate fi grațiat și cine nu. Prin urmare, este doar surprinzător faptul că Ucraina a început... V-am spus, diavolul este în detalii.

Mădălin Ionescu: Fiecare cuvânt este important.

Valery Kuzmin: Schimbă totul. Când se vorbește de intervenția Rusiei în și în jurul Ucrainei. Nu există date oficiale despre asta. Există fake news, propaganda, circ mediatic din partea regimului de la Kiev. Este un banc în rusă, ei susţin că Rusia a lansat o agresiune împotriva Ucrainei din 2014. Și bancul creat de oamenii ruși este cum urmează. Ucrainienii susțin că noi am pornit acțiuni de agresiune împotriva lor, doar că Rusia nici nu a venit la luptă pe front. Ce se întâmplă cu minţile lor, aș dori să știu. Bine, ei nu vor să înţeleagă. Sau aceste motive reale pentru un conflict armat întern, aproape pentru un război pe scară largă în Donbass... pentru că principiile susţinute de noua putere, atunci era Turcinov, și Poroşenko preşedinte, de a adera la NATO, de a interzice limba rusă pentru toți și peste tot, reabilitarea colaboraţioniştilor și acoliţilor nazisti, de a denigra eroii Armatei Sovietice Roșii, etc. Această agendă a fost respinsă de populaţia majoritară vorbitoare de rusă din Donbass. Ei și în timpul Războiului au participat intens la rezistenţa populară. Ei duceau ca partizani război împotriva ocupanţilor.

Mădălin Ionescu: De ce România plãteşte un preţ mult mai mare la importul de gaz din Federaţia Rusă decât Ungaria, de exemplu? E o pedepsire a Bucureştiului pentru atitudinea mai rece faţã de Rusia sau e vorba de anumite raţiuni economice?

Valery Kuzmin: Cum mi-au spus economiştii noştri, diferenţa de preţ la livrãri de gaze din Rusia spre Ungaria şi România, se explică printr-o singurã cauzã: Ungaria continua sã primeascã gaze din Rusia pe baza contractelor pe termen lung, multianuale. România a renunţat la aceastã practicã.Eu nu ştiu care a fost cauza, сel mai probabil, ghidându-se de tot aceleași principii de independență mai mari în domeniul energiei față de Federația Rusă, de parcă nu ne-am ne respectat obligaţiile măcar odată. Deci eu nu țin minte ca Gazprom, sau Guvernul Rusiei să fi încercat să influențeze România. A fost o decizie liberă a Bucureștiului. Momentul este că cel care cumpără mai mult gaz și garantează achiziții pentru o perioadă lungă de timp, ca și la piața en-gros; cumpărați mai mult, prețul este mai mic.

... Încep să înțeleg româna.

Mădălin Ionescu: Care ar fi domeniile economice pe care ar trebui sã se concentreze relaţiile româno-ruse şi care credeţi cã ne-ar aduce nişte avantaje reciproce?

Valery Kuzmin: Lucrăm în mod constant pe această temă, energia și producția de echipamente energetice, industria energiei au fost un domeniu tradițional al cooperării noastre încă din perioada socialistă, timp de mai multe decenii. Și industria energetică este atât producția de energie, cât și furnizarea de materii prime și producția, de exemplu, de echipamente pentru producția de petrol și gaze. Și industria energetică este atât producția de energie, cât și furnizarea de materii prime și producția, de exemplu, de echipamente pentru producția de petrol și gaze.

Ca urmare a ceea ce considerăm a fi sancțiuni ilegale ale UE, România a fost lipsită de piața rusă, unde timp de mai multe decenii a vândut cu succes echipamente pentru extracția și prelucrarea gazelor și a petrolului produse aici, în mod specific, la Craiova. Drept urmare, multe afaceri din România au fost nevoite să se închidă, mi s-a povestit despre asta.

O mică remarcă. Pentru ca spectatorii dvs. să înțeleagă de ce numim sancțiunile ilegale. Conform dreptului internațional, pe baza Cartei ONU, numai Consiliul de Securitate are dreptul de a declara sancțiuni împotriva cuiva. În ciuda tuturor acestor circumstanțe, inclusiv a celor pe care le-ați menționat, prețurile gazelor, furnizarea de hidrocarburi din Rusia, în principal petrol, este unul dintre principalele elemente ale cifrei noastre de afaceri comerciale.

În România, activează o mare corporație rusă Lukoil, care se ocupă de rafinarea petrolului, la o rafinărie de petrol, posedă un perimetru în platforma continentală din Marea Neagră cu perspectiva dezvoltării sale, are o rețea de benzinării în țară, ce înseamnă cooperare, şi sunt şi livrãrile de petrol ca atare. Cu siguranță există oportunități suplimentare în acele sectoare care nu sunt afectate de așa-numitele sancțiuni UE. În mod tradițional, mărfurile românești erau populare în Rusia, apoi în URSS, încălțăminte, mobilier și multe alte lucruri, producţie agricolã. În acest sens, pot spune că am fost surprins să constat că industria vinicolă românească nu furnizează acum niciun produs, vin, alte băuturi alcoolice în Rusia. Există și alte idei și propuneri din partea Rusiei care ar putea contribui la dezvoltarea cooperării economice.

Mădălin Ionescu: În schimb vodka este in Romania…

Valery Kuzmin: Am un atașat comercial care se ocupă de asta, dar știu, pentru că scrisorile trec prin mine, că Rusia oferă și bunuri pentru piața românească, materiale de construcții, metale, forme din metalurgie, produse laminate, peşte,cherestea, lemn şi altele. Încercăm să ajutăm întreprinderile, în special IMM-urile, să comunice, să gãseascã niște proiecte comune, niște idei pentru dezvoltarea comerțului. Din pãcate mulți oamenii de afaceri români spun cu îngrijorare cã de aproape doi ani, în contextul pandemiei, în principal, poate, acesta este un fenomen temporar, finanțarea participării companiilor românești la târguri și expoziții de peste hotare, inclusiv în Rusia, s-a oprit.

Și în Rusia noi avem practica asta de a susţine companiile noastre să intre pe piața externă. Ca urmare, procesul de elaborare a noilor idei și de a conveni asupra unor noi proiecte a devenit mai dificil. Cu câteva zile în urmă am citit o informație la Agerpres, cu mențiunea că oamenii de afaceri români sunt nemulțumiți de acest lucru. Principalul lucru care trebuie spus în această privință este că există acel segment, o astfel de parte a acestuia, munca pe care guvernele noastre trebuie să o facă pentru a promova cooperarea comercială și economică. În primul rând, reluarea activităților Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică, științifică și tehnică.

Mădălin Ionescu: Apropo de pandemie, aţi vorbit despre criza medicală, pandemie şi schimbarea atitudinii unor firme romaneşti faţã de piaţa ruseascã. Dar dacã tot am ajuns la o discuţie despre criza medicalã, ce ar avea România de câştigat de exemplu, dintr-un import masiv al vaccinului Sputnik, pentru cã pe piaţa româneasca de exemplu Sputnik nu a intrat. Sunt vreo patru vaccinuri dinspre ţãrile occidentale dar Sputnik si vaccinul chinezesc nu au ajuns pe piaţa din România.Ce am avea de caştigat daca am importa masiv vaccinul Sputnik?

Valery Kuzmin: Practic, pe scurt, istoriei și vieții în general nu le place starea de subjunctiv. Dar, în acest caz, România nu va putea câștiga nimic, deoarece cu toată poziția sa politică, atunci când este ghidată de poziția de la Bruxelles, exportul în masă sau producția de vaccin din Rusia în România sunt imposibile. Ca să nu aveți ideea că vreau să discreditez România în vreun mod specific, voi spune că în Ungaria vecină, pe care o citați și ca exemplu, vaccinul din Rusia este deja utilizat pe scară largă.

Mai mult, cu doar câteva zile în urmă, au fost publicate rezultatele vaccinării a sute de mii de oameni și aceste date certificã că eficacitatea vaccinului Sputnik V, cum îl numim noi, depășește 97%. La 100.000 de persoane vaccinate cu Sputnik V în Ungaria, s-au reinfectat cu COVID, 95 de oameni. În cazul AstraZeneca, cifra de reinfectaţi la 100.000 de imunizaţi, a fost de 700 de oameni. Iar în cazul celor vaccinaţi cu Pfizer, s-au reinfectat 555 de oameni, la 100.000 de vaccinaţi. Vorbind de cazurile letale, în cazul vaccinului Sputnik, este vorba de o singura persoanã la 100.000 de vaccinaţi, la AstraZeneca - 7 oameni şi Pfizer - 32 de oameni. Deci, ultimele cifre au fost cazurile letale. Acestea sunt statisticile. Vedeți, 100.000 de oameni este mult. Dacă nu ar exista deloc coronavirus...

Mădălin Ionescu: Aceste date sunt din Ungaria?

Valery Kuzmin: Da, din Ungaria.

Mădălin Ionescu: Și statistica cine a fãcut-o?

Valery Kuzmin: Ungaria a decis să utilizeze Sputnik V pe baza unei clauze a Agenției Europene pentru Medicamente, care a afirmat cã în situaţii de urgență, nu trebuie sã fie aşteptatã înregistrarea oficială la nivelul întregii Uniuni Europene a unui vaccin, ci se poate administra pentru a salva oameni. Pricipala diferenţã între cum işi promoveaza vaccinurile giganţii farmaceutici din vest si cum o face Rusia, este aceea cã noi nu semnãm contracte pentru nişte volume uriaşe de ser, pe care noi în mod fizic nu avem cum sã le producem.

Noi oferim o oportunitate pentru industria farmaceutică locală, ca și în Argentina, Coreea de Sud, China care produce, pentru export, nu pentru consum intern, în mai multe țări, este produs acum conform tehnologiei noastre, vaccinul Sputnik V. Vaccinul Sputnik V este produs în Argentina, Belarus, India, Serbia, Emiratele Arabe Unite etc. Recent, şefii mai multor land-uri din Germania, ni se adresează pentru posibilitatea de a le livra vaccinul din Rusia.

Și un moment senzational pe care nu cred cã îl cunoaşte multã lume în România, Rusia chiar la începutul acestei luni a oferit Republicii Moldova,142.000 de doze de vaccin Sputnik V. Asta este o cireaşã pe tort pentru interviul dvs! Asemenea livrãri vor fi continuate, mai mult, doamna preşedinte Maia Sandu şi-a exprimat public mulţumirea față de Rusia pentru aceste livrãri de vaccin. Foarte pe scurt trebuie sã spun cã în Rusia a fost creat şi înregistrat încã un vaccin. Este monocomponent, sintetic, peptidic. Nu sunt necesare două înjecții, o singurã injectie, este creat sintetic, artificial, adicã nu se foloseşte niciun virus viu, activ. Și acum, în faza finalã de testare, este un al treilea vaccin clasic, care este fãcut pe baza unui virus care a fost neutralizat, ca și în majoritatea de vaccinuri simple folosite de mulți ani de zile în diferite țări. Și cred cã aici o sã punem puncte-puncte pentru cã am fi putut sã vorbim încã foarte mult timp dar cred cã nu mai avem timp.

Mădălin Ionescu: Înţeleg cã sunteţi convins cã vaccinul Sputnik este mai bun decât toate celelalte vaccinuri de pe piaţã?

Valery Kuzmin: Eu nu pot sã compar tot ce apare în domeniul vaccinurilor pe piaţã, dar eu ştiu cã datele care provin din Ungaria, din Argentina, din alte țări aratã cã eficienţa vaccinului Sputnik este de peste 97%. Mai multe alte vaccinuri susțin că sunt la acest nivel, dar niciunul nu a arătat rezultatele de mai sus.

Mădălin Ionescu: Am vorbit despre relaţiile noastre economice şi despre domeniile pe care ar trebui sã ne concentrãm, pentru a le mãri practic volumul, puteţi face acum din altã perspectivã, sunteţi Ambasador de 5 ani in România, daca nu mã înşel, din 2016, un top 3 al produselor culinare românesti?

Valery Kuzmin: Da, Mulțumesc, aceasta este o întrebare foarte bună. Am gustat personal diverse bucate tradiţionale românești, dintre care aș prefera papanașii, mãmãliguţa, mai ales în combinație cu stroganoff de vită în sos de smântână, și prune uscate umplute cu nuci. Nu știu cât de comun este acest desert, dar îmi place.

Mădălin Ionescu: E un produs românesc pe care nu il stiu nici eu! Nu sunteţi cu micii,nu vã plac micii…

Valery Kuzmin: Prima datã, prune uscate am inceput sã manânc la Chişinãu iar vorbind de mici, da, micii sunt gustoși, dar eu nu sunt un amator al berii, iar berea merge cu mici, nu e o mâncare tocmai sãnãtoasã şi acum nu îmi mai permit asta.

Mădălin Ionescu: Aveţi destinaţii preferate in România?Înţeleg cã aţi vizitat România,chiar aţi parcurs-o.

Valery Kuzmin: Stiţi, noi in Serviciul diplomatic avem un proverb sau o înţelepciune poate birocraticã: ”Nu eşti trimis sa faci turism, eşti trimis sã lucrezi”. Totuși, doresc sã spun cã, în activitatea mea şi inclusiv cu sprijinul Ministerului de Externe al României, am avut ocazia sã vizitez căteva regiuni, să spunem, in vestul ţãrii, Arad, Oradea, în regiunea Piatra Neamţ, se întrezãrește încă o cãlãtorie de acest fel. Și individual, am vizitat Maramureşul, desigur, am fost la Constanţa, în Delta Dunãri. Pot spune că România este o țară cu privelişti minunate, plină de diversitate, interesantă. Și Iaşii, și Suceava, Litoralul Mãrii Negre, Timișoara, Argeș, treptat. Peste tot existã locuri şi privelişti minunate, peste tot existã oameni, interlocutori foarte interesanţi. Astfel că intotdeauna când am avut aceastã posibilitate, am încercat să călătoresc.

Mădălin Ionescu: Aş vrea sa nu omitem un aspect care este important. În România existã o retoricã anti Moscova foarte agresivã, în plan politic sau a existat cel puţin in faza de debut a pandemiei, pe motiv cã aceasta ar alimenta sub o forma sau alta opiniile antirestricţii, atitudinile sceptice faţã de problema COVID, ale unor personaje publice, jurnalişti, precum şi unele proteste. Cum comentaţi?

Valery Kuzmin: Daţi-mi nişte exemple cã a fãcut asta Moscova.Când şi unde?

Ceea ce am spus despre Astra Zeneca nu spun eu, aşa spune Comisia Europeanã, că ea (Astra Zeneca) nu a livrat la timp tranşele de vaccin conform contractelor. M-aţi întrebat, v-am spus. Nu existã şi n-o să puteţi da drept dovadã nici un fel de fapte care sã confirme cã Rusia cumva a discreditat niște mãsuri sanitare, restricţii. Nu există astfel de fapte. Sã ne amintim de primavera trecutã, când a venit virusul, nu știam ce să facem, nici noi, nici voi, au fost nişte opinii foarte diferite. A fost un moment dat când Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii a spus cã mãştile nu sunt necesare.

Și într-adevãr atunci pe reţelele sociale era o furtună întreagă de opinii și aici, și în Rusia, în orice țară au existat opinii diferite, dar oamenii trec foarte greu prin restricții, carantină, lockdown etc. Când se spune că Rusia face ceva rău aici, văd influența formulei universale a așa-numitei comunicări strategice despre rolul și influența rău intenționată, pernicioasă, malignă a Rusiei, și este o intervenție. Îmi pare rău. Pentru că nu sunt nici un fel de fapte. Mass-media noastră a fost, de asemenea, destul de critică față de autoritățile ruse, în special mass-media de opoziție, care este numeroasă în Rusia.

Mădălin Ionescu: Adică Rusia nu se află în spatele niciunui miting de protest antirestricții la acest moment?

Valery Kuzmin: Nu! Vă voi dezvălui trei secrete. Rusia a dat foc la Notre-Dame De Paris. Rușii l-au ucis pe arhiducele Ferdinand și a izbucnit Primul Război Mondial. Și a fost un submarin rus care a scufundat Titanicul. Și aisbergul a fost adus aproape pentru camuflaj. V-am spus totul.

Mădălin Ionescu: Dar americanii au fost pe Lună?

Valery Kuzmin: Întrebați-i pe ei!

Vă pot spune că atunci când au fost astfel de demonstrații la București, televiziunea rusă a relatat despre aceasta, la fel cum a relatat despre asemenea demonstrații la Berlin, Amsterdam, Paris. Și, apropo, la noi. Dar noi nu am avut avut mari tulburări sociale. Deoarece carantina la noi s-a încheiat primăvara trecută, nu am mai avut o carantină completă de peste un an. Deși au existat incidente, de exemplu, la Sankt Petersburg, la sfârșitul anului trecut, când situația era destul de tensionată. Un concert foarte mare a fost organizat pe stadion de un rapper foarte popular.

După cum se pare, autoritățile locale au dat permis pentru acest concert cu condiția respectării restricțiilor. Tinerii care au venit, și-au smuls măștile, au organizat ca un concert rock și au dansat acolo, ca în cele mai bune vremuri... Firește, atunci a început scandalul. Opoziția a început să acuze autoritățile, autoritățile au început să îndemne populația la disciplină, să respecte restricții etc. Ni s-a întâmplat acest lucru.

Dacă mai avem două minute, cele din urmă, vă voi spune versiunea mea de ce în Europa, brusc, Alexei Navalny a fost numit liderul opoziției ruse. Nu a fost niciodată, și nu cred că va fi vreodată. Nu a fost niciodată, și nu cred că va fi vreodată. Înainte de a merge în Siberia anul trecut în august și de a bea vodcă acolo timp de șapte zile întruna, înainte ca acest episod ciudat să se întâmple aceste informații sunt disponibile pentru oricine este interesat, în rețelele sociale el timp de câteva săptămâni a susținut că vaccinul Sputnik V nu există, aceasta fiind o minciună uriașă a Guvernului, în special a lui Putin, a Kremlinului etc.

Acest lucru se întâmpla chiar atunci când vaccinul Sputnik V, primul din lume, a fost înregistrat oficial în Rusia. Desigur, vaccinurile pot fi testate ani de zile în timp de pace. Dar guvernul s-a confruntat cu o alegere: să salveze viețile cetățenilor săi și să aibă încredere în oamenii de știință care dezvoltă acest subiect de zeci de ani, și anume coronavirusurile, protecția împotriva coronavirusului și au reușit să-i depășească pe alții. Diferite, desigur, coronavirusuri, nu acest COVID-19, au existat mai multe dintre ele înainte.

Mai mult, tehnologia este sigură, deoarece folosește adenovirusul uman ca purtător, și nu de la cimpanzeu. Și aici soția mea a comunicat recent cu colegele ei din Asociația soților șefilor misiunilor diplomatice, ca să i să spună, nu, Sputnik are la baza material de cimpanzeu. Această informație nu putea să vină din Rusia. Deja în august i-am invitat pe colegii dvs, le-am arătat în detaliu, cu materiale de pe site-ul centrului științific corespunzător, ce este Sputnik V, în ce constă, cum este produs etc.

Am schițat imaginea pentru dvs. puțin incorect, a existat și o altă sursă de dezinformare care a susținut această versiune conform căreia aceasta este o minciună și o înșelăciune de proporții. Și aceste acuzații au fost lansate de către așa-numita organizație nonguvernamentală Asociația Medicilor, ceva de genul acesta, care este de fapt o asociație de reprezentanți ai producătorilor farmaceutici străini, companii farmaceutice care activează pe piața rusă. De asemenea, ei au încercat să discrediteze foarte puternic Sputnik V. Dar viața arată deja acum, fără echivoc, cine avea dreptate, cine era cinstit. Deci, dacă doriți să ajungeți la adevăr, trebuie să săpați mai adânc. Pentru că aproape în fiecare zi ne confruntăm cu dezinformare premeditată, deși uneori nepremeditată, cu o lipsă de înțelegere a problemei. Acest lucru se întâmplă deseori în rețelele sociale, unde există mulți bloggeri necalificați, neprofesioniști, care sunt puțin versați în diverse probleme. Aceasta este specificul erei noastre, deci trebuie să ne obișnuim și, în consecință, să fim atenți la acest tip de informații.

Mădălin Ionescu: Vă întreb pentru final, de ce totusi nici un preşedinte rus nu a mai venit în România de, cred, aproape 40 de ani.

Valery Kuzmin: Pentru toate motivele pe care le-am discutat astăzi timp de aproape trei ore. Vizitele la nivel înalt reflectă, de obicei, fie o nevoie urgentă; președintele Putin se afla la București când sesiunea NATO a discutat perspectiva aderării la NATO pentru Ucraina și Georgia. Dar, în practica obișnuită, vizitele la nivel înalt indică o dezvoltare foarte ridicată, o calitate de excepție a relațiilor bilaterale, prezența perspectivelor pentru dezvoltarea unor astfel de relații, cooperarea în diverse domenii.

Mădălin Ionescu: Care vi se par politicienii români cei mai anti-Rusia, dacă pot să spun așa?

Valery Kuzmin: Cred că îi cunoașteți foarte bine, mai bine decât mine. Pot spune că recent am făcut o descoperire pentru mine, datorită spiritului antreprenorial al atașatului nostru comercial, care a călătorit în nordul României și a descoperit că într-una dintre localitățile de acolo produc un vin roșu sec numit „La Moscova”. Sunt mai interesat de astfel de descoperiri. Deși sunt încă surprins de ce există vodcă Stalingradskaya în România. Este oare cea mai amară?

Mădălin Ionescu: Nu beau vodcă. Beau vin, beau şampanie, prosecco, dar nu beau vodcă. Am gustat și mi se pare o băutură comparabilă cu whisky.

Valery Kuzmin: De asemenea, nu beau (vodcă). Dar există un obicei balcanic, nu numai în România, ci și în Bulgaria și în multe țări vecine. Mai întâi, puțină băutură tare, tărie, palincă, țuică și apoi vin sec. Vodca este una dintre soiurile acestor băuturi. Deși mi s-a spus despre Etiopia că acolo nici măcar un pahar de whisky înainte de prânz nu ajută.

Mădălin Ionescu: Din cauza căldurii!

Valery Kuzmin: Nu. Ei spun că doar două pahare oferă o garanție, un pahar nu este suficient. Pentru digestie!

Mădălin Ionescu: Ultima întrebare. Ați vorbit de stereotipurile pe care le pot avea românii față de ruşi și invers, eventual. Într-adevăr, în România, românul obișnuit ştie despre Rusia că este o mare țară, că are oameni de cultura extraordinari, că a dat literaturii universale mari scriitori, că este foarte bună în ştiinţe, la sport, în multe domenii. Pe de altă parte românul obişnuit știe și că, asta crede românul obişnuit, că Rusia ne-a luat Bucovina, ne-a luat Basarabia, ne-a luat tezaurul, că din cauza venirii ruşilor după al Doilea Razboi Mondial în țară și impunerii unui regim comunist au murit sute de mii de oameni în puşcăriile politice Ţinând cont de toate aceste păreri ale românilor, v-ați întâlnit cu vreun fel de ostilitate din partea publicului român legat de dvs sau de alţi membri ai Ambasadei ruse, de când sunteţi aici?

Valery Kuzmin: Foarte rar. În ceea ce privește subiectul așa-numitului ”trecut comunist”, de care nu ne-am apropiat astăzi, subiectul este departe de a fi atât de monostrat pe cât pare. Este, de asemenea, plin de stereotipuri, false și ostile. Când Armata Roșie a intrat în România în ' 44, a avut ordin să nu se implice în politica internă. Iar după vreo doi ani, se atribuie în principal lui Churchill, dar există mai mulți autori acolo, strict vorbind, a fost rostit discursul Cortinei de Fier și a început Războiul Rece.

După aceea, s-au schimbat multe și în Europa de Est. Și în Europa de Vest nu a fost, în felul ei, cu mult mai bine. Dar acesta este un subiect separat, complex, nu este necesar să îl discutăm pe scurt. România a avut întotdeauna propriul șef de stat, mai întâi Regele, propriul guvern, propriul parlament, propriile servicii de securitate, propria armată, propria poliție. Ce altceva distinge un stat independent, ce alte caracteristici? Prin urmare, atunci când vorbim despre trecut, ar trebui să folosim întotdeauna conceptele aplicabile acelor perioade. În perioada modernă, spun întotdeauna acest lucru, există un document minunat - Declarația Universală a Drepturilor Omului, anul 1947. Acolo nu este nimic scris despre LGBTQ și așa mai departe, despre 72 de sexe... Și, pe de altă parte, este lipsit de logică să prezentăm principiile acestei Declarații lui Genghis Khan sau Tamerlane, lui Attila. Înțelegeți? Sunt lucruri diferite, epoci diferite. Pentru a aprecia toate acestea, este necesară o analiză științifică serioasă și, cel mai important, un cap rece.

Mădălin Ionescu: Sunt de acord.

Valery Kuzmin: Vă mulțumesc!

Mădălin Ionescu: Și eu vă mulțumesc!

Mădălin Ionescu: N-am mers niciodată în Rusia. Mi-aș dori. Mi-ați putea sugera vreo cinci destinații foarte frumoase, pe care ar trebui să le fac într-o vacanţă de vară, de exemplu?

Valery Kuzmin: V-am povestit despre România, iată o hartă a lumii, vă puteți apropia de ea și puteți vedea care este teritoriul României și câte lucruri interesante are și să priviți teritoriul Rusiei și să vă imaginați că există de atâtea ori mai multe lucruri interesante acolo decât în România. Acest lucru nu diminuează în niciun fel meritele României, este doar un fapt, istoric.

Desigur, se recomandă vizitarea a două capitale, Moscova și Sankt Petersburg. Orașe foarte interesante, atât pline de istorie, cât și moderne.Există așa-numita Verighetă (șiragul) de Aur, acestea sunt orașele Vladimir, Suzdal, Murom, Yaroslavl, Kostroma, partea centrală a Rusiei europene. Există alte regiuni geografice, fără nicio politică, Crimeea, Rusia a transformat Crimeea la un moment dat în capodoperă, în perla Imperiului Rus, inclusiv a organizat acolo o minunată întreprindere pentru producția de șampanie. Caucazul de Nord.

În Caucazul de Nord, un alt aristocrat rus a fondat o altă întreprindere pentru producția de vinuri de șampanie, Abrau-Durso. Sunt multe stațiuni balneare, Mineralnye vody, Sochi, cu Complexul Olimpic, foarte multe puncte de atracție foarte interesante. În Sochi, în partea de sus sunt pârtiile de schi de muntecu zăpadă, iar jos este litoralul Mării Negre, la câțiva km distață. Excursii turistice extrem de interesante pot fi făcute și în Siberia, în special în zona Lacului Baikal, cel mai mare lac de apă dulce din lume. Nu vorbesc despre turismul extrem, despre vânătoarea unui urs în Kamchatka, aceasta este deja a doua vacanță.

Mădălin Ionescu: Mulțumim foarte, foarte mult. Vreau să vă întreb dacă ați mai fost la Sibiu. Mulțumim foarte, foarte mult. Vreau să vă întreb dacă ați mai fost la Sibiu. Înţeleg că ați avut un incident acolo. S-a rezolvat? V-aţi recuperat bunurile pierdute?   

Valery Kuzmin: Am stat puțin acolo. Apropo, cea mai bună idee de a înțelege Rusia este să iei un tren în Sankt Petersburg și să călătorești pe parcurs de o săptămână la Vladivostok. O astfel de rută, când pandemia se va mai retrage puțin, este disponibilă. Vezi Rusia, încetul cu încetul, este plină de diversitate.

Mădălin Ionescu: Mulţumesc foarte mult, vă doresc succes în carieră, și să sperăm că relaţiile româno-ruse vor fi ceva mai cordiale în anii următori decât sunt.

Valery Kuzmin: Vă mulțumesc pentru aceste cuvinte amabile, vă mulțumesc pentru atenție și pentru timpul petrecut. Cred că astăzi am încercat să aflăm, să simțim cumva ce oportunități există pentru a ne îmbunătăți relațiile, aceasta este principala misiune a serviciului nostru diplomatic, în special a Ambasadei.