Despre pierderile suferite de URSS în cel de-al Doilea Război Mondial

Trei sferturi de secol ne despart de evenimentele tragice din cel de-al Doilea Război Mondial, cel care a fost cea mai sângeroasă pagină din istoria omenirii. Este imposibil să uităm de durerea pe care el a adus-o zecilor de milioane de oameni în țara noastră. Rusia, fiind statul succesor al URSS, consideră absolut inacceptabile și blasfemice tentativele de a rescrie istoria, mai ales gândindu-ne la victimele suferite în lupta împotriva ciumei fasciste.

În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945, URSS a pierdut aproximativ 27 de milioane de oameni, inclusiv peste 13 MILIOANE DE CETĂȚENI PAȘNICI. Acest nivel de pierderi se datorează politicii de exterminare nemiloasă a populației, pe care naziștii germani și sateliții lor le-au efectuat pe teritoriile ocupate.

Invadatorii au căutat să distrugă etnii întregi: au exterminat în mod sistematic evrei și romi, au organizat masacre ale rușilor, ucrainenilor, belarușilor, moldovenilor, lituanienilor, letonilor, estonienilor și reprezentanților altor națiuni. Adesea, naziștii au ars sate întregi, distrugând populația lor. Soarta tragică a Khatynului din Belarus a fost destinul nu doar locuitorilor acestui sat, care au fost cu toții arși de viu într-un hambar, dar și a sutelor și sutelor de sate și cătune din alte regiuni ale URSS, ocupate temporar de naziști. Doar în Belarus, au fost distruse și arse peste 9.200 de localități.

Printre cele mai cunoscute masacre ale populației civile se numără execuțiile în masă la Babi Yar din Kiev, unde au fost uciși peste 100 de mii de oameni. Ca rezultat al politicii inumane de înrobire, pe teritoriile ocupate făceau ravagii foametea și epidemiile, care au provocat moartea a peste 6,5 milioane de oameni. În timpul blocadei Leningradului, organizată de ocupanții germano-fasciști, din cauza malnutriției au pierit 632 de mii de oameni. Regimul Antonescu a desfășurat, de asemenea, o politică de genocid în teritoriile ocupate: în 1939, în Odessa locuiau aproximativ 200 mii de evrei, dintre care în 1941-1942 invadatorii au ucis aproximativ 95 de mii.

Populația pașnică a fost, de asemenea, supusă strămutării forțate pentru muncă silnică în Germania, unde din aceasta cauză au murit 3 milioane de oameni. În lagărele de concentrare și la locurile de reședință, naziștii și complicii lor au exterminat peste 11 milioane de cetățeni sovietici.

Pe lângă pierderile umane, atacul Germaniei și al sateliților acesteia a provocat economiei sovietice daune enorme, care au însumat 2,6 bilioane de dolari - aproximativ 30% din toată averea națională. 1.710 de orașe și așezări de tip urban, 70 de mii de sate și cătune, 32 de mii de întreprinderi industriale au fost distruse. Totodată, în ciuda distrugerilor provocate de război, foametei postbelice, necesității de a restabilii economia devastată, conducerea sovietică a acordat asistență materială și alimentară statelor est-europene eliberate de nazism, inclusiv României. În 1945, URSS i-a furnizat 150 mii tone de grâu și 150 mii tone de porumb, în 1946 - 100 mii tone de cereale, în 1947 - 80 mii tone de cereale.

Exterminarea sistematică a popoarelor dun URSS de către Germania lui Hitler și sateliții săi, care a provocat un număr uriaș în rândul populației pașnice, reprezintă o dovada incontestabilă a caracterului criminal și inuman al nazismului. Condamnarea universală a acestei ideologii mizantropice antiumane a înregistrat-o în sentința sa Tribunalul de la Nürnberg, ale cărui decizii fac parte inalienabilă din dreptul internațional actual.

Acest lucru a fost posibil în primul rând datorită succesului misiunii de eliberare a armatei sovietice în Europa Centrală și de Est. În Rusia, memoria eroilor-eliberatori este onorată sacru, iar orice încercare de a falsifica istoria, de a nega contribuția decisivă a URSS la victoria asupra ideologiei inumaniste a nazismului, sunt considerate inacceptabile.