"2020" SAU "COVID-19 AL CREIERULUI” (Amintirile unui contemporan despre catastrofa Titanicului)

SENZAȚIE!!! La dispoziția noastră s-a regăsit un manuscris nefinalizat, inedit, anterior nepublicat al celebrului scriitor britanic J. Orwell, autorul romanului distopic “1984”. Ceva și mai surprinzător, manuscrisul este dedicat problemelor extrem de relevante ale confruntării dintre regimurile „democratice” și „autoritare”, crizei „valorilor democratice liberale”, inclusiv jurnalismului onest de investigare, temelor „războaielor hibride”, „comunicarii strategice”, „atacurilor cibernetice”, „armatelor de postaci ai lui Big Brother” etc. Având în vedere faptul că scriitorul britanic menționat A TRECUT LA CELE VEȘNICE CU MULT ÎNAINTE DE EPOCA INTERNETULUI – în 1950 – ne permitem să presupunem că manuscrisul nu aparține maestrului SF, ci doar unuia dintre imitatorii săi. Autorul nostru își permite libertatea de a aplica terminologia modernă, care este convenabilă și de înțeles pentru cititorul zilelor noastre, folosind și alte realizări filologice ale gândirii politice moderne, a realiza o politică modernă de gândire, cum ar fi "moartea creierului NATO", "westlessness", "fake news", "post-truth reality" și așa mai departe.

Manuscrisul este foarte voluminos și, în consecință, dificil pentru percepția unui „user” avansat rafinat, în anul 20 de la începutul secolului al II-lea de computerizare, mai obișnuit cu digerarea produselor Ministerului Adevărului „în doze mici, dar în orice cantitate”.

Prin urmare, oferim cititorului doar cele mai informative și curioase, în părerea noastră, extrase din noul roman.

ȘI IATĂ CE A FOST REALIZAT…

         (Desigur, cititorii nu trebuie să uite că evaluările și afirmațiile conținute în manuscrisul publicat nu coincid neapărat cu poziția Ambasadei și cu atât mai mult cu poziția oficială a Federației Ruse.)

"2020" SAU "COVID-19 AL CREIERULUI”

(Amintirile unui contemporan despre catastrofa Titanicului)

INTRODUCERE

("Epoca legendară»)

[...] La șapte decenii după ce s-au terminat ultimele mari bătălii între Oceania și Eurasia, planeta Pământ se confrunta cu o amenințare fără precedent. Unii au numit-o "ciuma secolului XXI". Alții acuzau "deep state", oligarhia mondială, Clubul Belderberg, Forumul Davos etc. etc. în conspirație pentru o „fake-acoperire” a inevitabilei crize economice globale fără precedent, generată de speculațiile necontrolate pe piața bursieră și de numeroase „bule financiare”, de genul indicelor bursiere false și umflate, derivatelor pe mai multe etape și contractelor futures. Iar alții sugerau sau "pierderea de arme biologice", sau ceva similar cu "Războiul lumilor", descris de H.G. Wells.

Mai ales așa numiții "rechini ai stiloului" deosebit de zeloși (o expresie arhaică: în novlimba Internetului – bloggeri plătiți iresponsabili și adesea analfabeți, analiști de mainstream, prezentatori TV etc.) au început să se apropie tiptil de subiectul cel mai sensibil al atentatului contra noii ordini mondiale de către statele revizioniste maligne - dușmanii veșnici ai Fratelui cel Mare.

În calitate de cronicar al „celui mai mare dintre războaie”, de angajat în retragere al Ministerului Adevărului (în novlimbă: MinAd) a Fratelui cel Mare, m-am amuzat să observ cât de mult se aseamănă evenimentele de la începutul secolului XXI cu cele din epoca tinereții mele. Aceasta se resimte întru aproape orice, cu excepția, poate, a folosirii acelor noi frumoase, misterioase și, de regulă, calculate doar pentru a-i deruta și mai mult pe oamenii de rând mai puțin informați, a acelor cuvințele precum comunicare strategică, „realitate post-adevăr/ post-truth reality” etc. CUM OARE SĂ SE COMPARE CU ELE ANTICA NOASTRĂ NOVLIMBA - NEWSPEAK! Dar principiul de bază și cel mai important este același – “Ignoranța este putere!”

După cum se știe, fiecare poveste serioasă are un fundal. Se pare că prefața poveștii noastre corespunde cu perioada anilor 2006-2008. La început a fost vorba de demascarea dictatorilor africani, iar acest lucru nu a generat prea mult scandal. În spiritul celor mai bune tradiții ale câștigătorilor premiului Pulitzer, jurnaliștii de anchetă au expus din ce în ce mai multe materiale noi, dar tunete și fulgere au apărut în noiembrie 2008, când site-ul controversat, așa cum se spunea atunci, WikiLeaks, a făcut publice dosarele prizonierilor din închisoarea americană de la Guantanamo, și după ceva timp a postat un videoclip despre împușcarea unui grup de civili din Bagdad dintr-un elicopter american Apache în 2007, inclusiv a doi reporteri Reuters.

Iar apoi au venit depeșele confidențiale imparțiale ale ambasadorilor americani la adresa Departamentului de Stat ... și... here we go, mergem înainte!

ASTA A ÎNCEPUT SĂ-L SCOATĂ DIN SĂRITE PE BIG BROTHER[…]

Deși, în realitate, primul clopoțel serios vis-a-vis de catastrofa iminentă a sunat mult mai devreme - în cadrul ședinței Consiliului de Securitate al ONU cu privire la Irak, în care a treia persoană din ierarhia Oceaniei (sorry, americană) a fluturat cu îndrăzneală o epruvetă care conținea presupusa „armă chimică sau biologică” a dictatorului arab, și a cerut să se înceapă un nou război împotriva dictatorului în zona Golfului Persic... Apoi, armele de distrugere în masă nu au fost niciodată găsite, dar războiul a început, deși fără sprijinul unanim al vasalilor[...] Numai într-o singură țară arabă în cele din urmă au fost uciși aproximativ 1 milion de civili. Dar poate cel mai îngrozitor a fost faptul că astfel DJINNUL NEGRU A FOST ELIBERAT DINTR-O STICLĂ – a venit pe lume ISIS („Daish”, dacă cineva nu știe: Statul islamic). Dar asta a fost cu mult timp, oh, în urmă...

De atunci, s-a scurs apă în Tamisa, Potomac, Sena și, desigur, în râul Moscova, precum și în Yangtze... Inițiatorul revelațiilor menționate anterior, „titanul jurnalismului de investigație”, Julian Assange, după o auto-încarcerare forțată de lungă durată într-una din ambasadele străine din cea mai mare metropolă a Pistei de Decolare I a Oceaniei (în traducere din novlimbă – Londra) a fost cu rușine scos de acolo și trimis într-o închisoare cu regim deosebit de sever. Se presupune că aceasta a fost făcut cu scopul de a-l preda în continuare unui mic stat neutru nordic sub acuzația de viol, deși acolo - în Nord - uitaseră deja de acest caz și, se pare, chiar l-au oprit sau recalificat formal[...] În realitate, jurnalistul „pentru represalii” a fost cerut de Big Brother care de mulți ani trăia peste ocean, unde „în numele salvării securității naționale”, cel care căuta adevărul era amenințat să petreacă cel puțin restul vieții în spatele gratiilor[...]

Pe străzile orașelor din Oceania, care din cele mai vechi timpuri se tot lăudau că aceasta a câștigat o victorie istorică la nivel mondial asupra Eurasiei/Ostasiei, comunismului totalitar, „imperiului răului” etc., nu au existat proteste în masă. Doar acei câțiva „luptători rezistenți” pentru drepturile omului, libertatea presei și pluralismul de opinii care au dispărut cumva brusc din centrul atenției mass-mediei, „suveranilor ai gândurilor” din rândul bloggerilor populari și, desigur, ca o consecință, nu mai puteau conta pe sprijinul „întregii umanități progresiste” și a „comunității internaționale”.

Cu toate acestea, în imperiul global și nedivizat (așa cum credea și el însuși) al Fratelui Mare, existau și rebeli dezinteresați, susținători ai „democrației liberale și a valorilor democratice eterne și universale”. Unul dintre ei, probabil inspirat și de exemple de freethinking/ liberă cugetare din trecut, a îndrăznit curând să-i arunce lui Big Brother o învinuire foarte serioasă de organizare a supravegherii globale de sute de milioane, și poate de miliarde de supuși ai imperiului și ale vasalilor săi. (Ei, cu asta chiar a surprins!) În calitate de ofițer tehnic obișnuit al serviciilor speciale de renume mondial, el a citat fapte ce nu puteau să fie respinse și, ceea ce era cel mai surprinzător, Fratele cel Mare nu a putut să-l plesnească ca pe o gânganie, deși i-a anulat pașaportul chiar în avionul care zbura deasupra întinderilor Eurasiei. (Ofițerii Ministerului Adevărului și Ministerului Iubirii în vremurile tinereții mele, împreună cu Poliția Gândirii, acționau cu mult mai rapid și eficient.)

Dar aceasta este o altă poveste despre care vom vorbi în următoarea noastră publicație.

PARTEA I

Revoltă pe navă

[…] În luna mai 2013, Edward Snowden, fost angajat al Agenției de Securitate Națională (NSA) și al Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA, a acordat un interviu reporterilor ziarului britanic The Guardian și ziarului american The Washington Post, povestind despre supravegherea totală a cetățenilor SUA și a altor state din partea serviciilor speciale din SUA. Ulterior, el a transmis către mass-media materiale despre programele relevante utilizate de agențiile de informații americane și britanice.

Volumul și conținutul informațiilor dezvăluite erau impresionante. E. Snowden a povestit că CIA și alții ca ea (servicii speciale din câteva zeci de state „libere și democratice” – moștenitorii și aliații Oceaniei) au spionat peste 1 miliard de oameni din 60 de țări. Big Brother i-a urmărit pe liderii multor țări, inclusiv a aliaților în NATO. Drept unul dintre mijloacele acestei monitorizări a servit programul american PRISM, care permite ANS să vizualizeze e-mailuri, videoclipuri și fotografii, să asculte chat-uri vocale, chaturi video și să urmărească fișierele transferate. Astfel de giganți ai economiei virtuale precum Microsoft, Google, Apple și alții au luat parte la activitatea PRISM.

La rândul lor, serviciile secrete britanice au folosit spyware-ul Tempora. Copiile documentelor transmise de E. Snowden indică, de asemenea, existența unei ordonanțe judecătorești, potrivit căreia operatorul mobil american Verizon era obligat să transmită către NSA „metadatele” despre toate apelurile telefonice din Statele Unite. Vorbim despre numerele de telefon ale abonaților care apelează și primesc apeluri, locația lor, ora și durata conversației.

Puțin mai târziu, rebelul de la NSA și CIA a împărtășit cu ziarul din Hong Kong "South China Morning Post" documente care confirmau faptul că serviciile speciale americane au urmărit schimbul de mesaje SMS între chinezi, au efectuat atacuri de hackeri împotriva serverelor Universității Tsinghua și a altor obiecte din RPC.

Denunțătorul însuși a explicat motivele acțiunii sale prin dorința de a arăta „ipocrizia guvernului Oceaniei (sorry, desigur, celui american!) cu privire la declarațiile că el nu desfășoară activitate pe infrastructura civilă, așa cum o fac adversarii Americii”. Este curios că atât atunci, cât și mai departe, și cu cât mai departe, cu atât mai mult Washingtonul vorbește cu bunăvoință și cu entuziasm nu doar despre amenințarea atacurilor de hackeri din partea regimurilor autoritare, dar și subliniază că războiul cibernetic este deja este în plină desfășurare.

După cum țin eu minte, unul dintre principiile majore ale lozincilor propagandei Ministerului Adevărului pe vremurile tinereții mele era: “Războiul este pace!” Nimic nu este nou sub Lună. […]

Unul dintre cele mai scandaloase secrete expuse de Snowden a fost faptul că serviciile de informații britanice au spionat șefii de stat și de guvern la summitul G20 de la Londra din 2009.

Iată doar câteva mesaje mass-media care citează datele lui E. Snowden, care arată în mod clar geografia globală a spionajului.

- Ziarul brazilian „Globo” a relatat despre supravegherea apelurilor și a traficului de internet, de existența unei baze de date a agențiilor de informații americane pentru interceptarea informațiilor de la sateliții de comunicații din Brasil;

- Ziarul australian Sydney Morning Gerald a raportat colectarea de informații de către serviciile de informații americane folosind patru facilități cu echipamente de server puternice situate în orașele Alice Springs, Darwin, Geraldton și în apropiere de Canberra;

- Ziarul britanic Financial Times a informat că ANS a avut acces la cel mai mare hub de internet DE-CIX din Frankfurt pe Main, fiind interesată de traficul din Rusia, Europa de Est și Orientul Mijlociu;

- Săptămânalul german Spiegel a povestit despre utilizarea de către Serviciul Federal de Informații din Germania (BND) și Agenția pentru Protecția Constituției a programului spyware NSA XKeyScore, care este capabil să urmărească utilizatorii de Internet, să le înregistreze conexiunile și să le înregistreze activitatea în rețea. 700 de servere ale programului sunt localizate în 150 de țări ale lumii;

- Același săptămânalul Spiegel a publicat un material conform căruia ANS a colectat date la misiunile UE la New York și Washington și a spionat la sediul IAEA din Viena. Jurnaliștii au povestit despre programele Blarney și Rampart-T menite să urmărească diplomați și lideri străini;

- Ziarul francez Le Monde a relatat despre audierea pe scară largă a conversațiilor cetățenilor francezi, efectuată de ANS. Numai în perioada 10 decembrie 2012 - 8 ianuarie 2013, agenția a interceptat 70,3 milioane de apeluri telefonice. Programul secret corespunzător s-a numit US-985D.

- La 23 octombrie 2013, a devenit cunoscut faptul că serviciile secrete americane ascultau telefonul cancelarului german A. Merkel. […]

(ȘI TOT ELE DEJA DE ANI DE ZILE NE BAT LA CAP CU „HACKERII RUȘI” OMNIPREZENȚI…)

Pentru dezvăluirea faptelor de încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor, autoritățile Oceaniei (sorry, Fratele cel Mare) i-au prezentat lui E. Snowden acuzații pe trei capitole: transmiterea ilegală de informații relevante pentru securitatea națională; transmiterea intenționată de informații secrete; furtul proprietății statului. Pentru fiecare dintre ele, sunt prevăzute până la 10 ani de închisoare.

Între timp, rebelului singuratic i-ai fost acordate numeroase premii: Premiul F. Bauer al organizației publice Uniunea Umanistă, Premiul Ridenaur în nominalizarea „Pentru Adevăr”, Premiul Fundației Internaționale „Pentru stilul de viață corect”, Premiul pentru pace de la Stuttgart, Premiul norvegian Libertatea de exprimare Bjørnson, medalia Ossetskiy.

Dar toate acestea au devenit posibile mult mai târziu și numai datorită faptului că, în august 2013, Eurasia (soory, Rusia) cea rău intenționată a acordat azil politic ofițerului fugar al serviciilor de informație ale Oceaniei, al cărui pașaport a fost anulat de către Departamentul de Stat chiar în aer în timpul zborului său pe ruta Extremul Orient - Moscova - America Latină. În această situație, E. Snowden a fost nevoit să petreacă câteva săptămâni în zona de tranzit a Aeroportului Internațional Sheremetyevo din Moscova [...]

Comentând posibilitatea extrădării lui E. Snowden către autoritățile din Oceania (scuze, Big Brother), președintele Rusiei Vladimir Putin a spus la un moment dat: „Rusia nu este o țară care extrădează activiștii pentru drepturile omului”.

[...] Akela (sorry, asta a fost la Kipling! Desigur, Big Brother) a ratat! Revolta de pe navă a rămas (încă?) nepedepsită[...]

CONTINUAREA URMEAZĂ…

PARTEA II

În vizor – din nou Eurasia?

Apoi, evenimentele s-au derulat conform scenariului clasic descris de mine în romanul "1984".

Ordinul de a da o lovitură masivă inamicului geopolitic tradițional - Eurasia, a fost trimis la Ministerul Adevărului, deși deja prin Internet, și nu prin poștă pneumatică. În același timp, însă, geografia „de atribuire a vinovăției” s-a schimbat oarecum: ca urmare a izbucnirii pandemiei fără precedent a coronavirusului COVID-19, „principalele pierderi”, se pare că s-a decis să fie recuperate din Ostasia (sorry, Republica Populară China!)... În instanțele americane, munca pentru pregătirea creanțelor pentru miliarde de dolari este deja în plină evoluție.

Într-adevăr! Ar fi bine să-l pună să plătească pe principalul său creditor, cel mai mare deținător de titluri de valoare ale Trezoreriei Oceaniei - Republica Populară China. De fapt, vorbim despre un mod pe cât de ingenios, pe atât de fraudulos de a rezolva problema datoriei publice americane, imensă și în continuă creștere, a cărei sumă este deja estimată la peste 20 de trilioane. MAI ALES CĂ SUNTEM CONDAMNAȚI! Diferența dintre valoarea reală a acestor „bani americani tipăriți” și valoarea lor nominală este plătită constant de restul lumii, adică și de noi toți[...]

Cu toate acestea, în calitate de veteran al Minadevului trecut în rezervă, aș dori să îi spun cititorului despre o altă „dimensiune strategică” a politicilor Big Brother. În zilele noastre, are multe denumiri: război hibrid sau cibernetic, comunicarea strategică, lupta împotriva dezinformării, ce răspândește discordie „în rândurile unite ale luptătorilor noștri pe front” ... Fu, sorry, m-am lăsat purtat de amintiri, acum asta se numește „speculații pe problemele societății democratice”, „dorința de a submina bazele democrației ”, „a semăna discordie internă în statele democratice” sau, cel puțin, „de a submina ordinea mondială bazată pe reguli” (a nu fi confundată cu dreptul internațional!)... După cum se spune, dacă gentlemenii încep să piardă, ei schimbă regulile jocului... (desigur, în favoarea lor!)

Folosind trucuri destul de simple de genul: „după cum știe toată lumea”, „foarte probabil” („highly likely”), „în absența unei alte explicații plauzibile” („in absence of other plausible explanation”), puternicul mecanism al Minadevului sub Fratele Mare le umple capetele supușilor cu piloni grei de știri false. Atunci nu mai este dificil să construiască falsele castele ale „realității post-adevăr” pe această „bază excepțional de veritabilă și obiectivă”. Mai mult, după asta este și mai ușor să acuzi „Eurasia blestemată” de toate păcatele, crimele și atrocitățile imaginabile și de neimaginat...

Pentru exemple, nu trebuie să mergeți undeva departe: uitați-vă cel puțin la acuzațiile despre intervenția Rusiei în alegerile americane din 2016 și despre conspirația cu președintele mai târziu ales D. Trump. Nu contează că în raportul pe multe pagini, alcătuit după rezultatele investigației care a durat câteva luni bune al procurorului special Miller, această teză nu a fost confirmată de fapte, iar procesul de impeachment, pentru destituirea șefului statului american, cu această ocazie a eșuat... Mass-media de mainstream și resursele de internet care sunt orientate către ele nu mai trebuie să aducă niciun fel de argumente: este de ajuns pentru ele să repete ca un blestem ritual chiar aceste acuzații, DAR DEJA CA NIȘTE CONSTATĂRI, PRECUM SE PRESUPUNE, INCONTESTABILE... ADICĂ DIN NOU, “IGNORANȚA ESTE PUTERE!”

Un alt exemplu: vicepreședintele Facebook Nick Clegg într-un interviu acordat BBC a recunoscut: compania nu a avut dovezi despre influența Rusiei asupra referendumului pentru Brexit. Omul de afaceri a comunicat că au fost efectuate două studii complete ale bazelor de date din rețelele sociale pentru perioada anterioară Brexit, precum și în ziua votului. Drept urmare, nu a fost posibilă „identificarea activității care a influențat cursul referendumului”. Minadevul, DIMPOTRIVĂ, preferă să stigmatizeze Eurasia (sorry, Kremlinul!), deoarece, cu ajutorul unei campanii sofisticate de dezinformare, aceasta i-a determinat pe britanicii de rând să decidă să-și ia la revedere de la Uniunea Europeană... Iar faptele incomode, pur și simplu, nu sunt luate în considerare sau de ele nu se aduce aminte.

Eurasia (cirește: Rusia, Kremlinul, KGB / GRU și Președintele Putin personal) sunt acuzați de toate problemele și nenorocirile Occidentului. Zilele trecute, liderul Rusiei a fost acuzat că i-a convins pe americani timp de zeci de ani să nu se spele pe mâini înainte de a mânca... scuze (sorry!), să nu se vaccineze împotriva bolilor periculoase, și doar pe rezidenții Statelor Unite, nu și pe ruși (VICLENIE CE NU S-A MAI AUZIT!)... scuze (sorry!), totul a fost realizat de hackeri ruși, roboți, monarhiști, revizioniști, populiști, autocrați... (mi-a lipsit ceva din vedere?)

ȘI CE CREDEȚI CĂ S-A ÎNTÂMPLAT? S-A DOVEDIT A FI SUBMINATĂ AUTORITATEA MEDICINEI AMERICANE!!! (Cu toții ne amintim foarte bine de luptele nesfârșite ale republicanilor și democraților americani din pricina sistemul optim de asigurări medicale comerciale... Drept urmare, acum sute de mii și milioane de americani neasigurați riscă sau să moară din cauza COVID-19, sau să rămână fără niciun ban în buzunar după ce vor plăti facturile pentru tratament!). „NU EXISTĂ NICIO LIMITĂ PENTRU VICLENIA ȘI BRUTALITATEA ACESTOR HOARDE DE EURASIATICI (SORRY, RUȘI) [...]”

Și atunci, oare unde ar fi logica? Mai degrabă, seamănă cu un teatru al absurdului, mai ales dacă vă amintiți că diplomația rusă a fost cea care a inițiat discuțiile la ONU cu privire la temele securității informaționale internaționale. În urmă cu 20 de ani, Rusia a ridicat pentru prima dată problema provocărilor și a amenințărilor globale în acest domeniu, cu care se confruntă umanitatea și a inițiat adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a unei rezoluții corespunzătoare care a devenit tradițională de atunci.

Cine însă împiedică perfecționarea instrumentelor de drept internațional în domeniul telecomunicațiilor? Cine, în toate felurile posibile, încearcă să conducă comunitatea internațională foarte departe de elaborarea unei convenții adecvate, unui cod de conduită pentru state care să fie obligatoriu, de la modernizarea acordurilor internaționale existente care sunt clar depășite de la adoptarea lor, în urmă cu vreo două decenii (are nevoie cineva să i se explice cât de rapid se dezvoltă Internetul?)... O să fiți surprinși, dar Statele Unite și grupul său de aliați întru NATO (aceeași Oceania) sunt principalii oponenți față de eforturile internaționale de consolidare a cibersecurității.

Cu toate acestea, aici avem deja un alt subiect[...]

CONTINUAREA URMEAZĂ…

Partea III

"Când hoțu’ este prins cu mâța-n sac și-l arde și căciula ", sau câteva cuvinte despre fapte și cifre…

Eurasia (sorry, Rusia) ca atare este un obiect constant de agresiune cibernetică. De-a lungul a multor ani, ea a fost atacată, și atacată din diferite țări, inclusiv în majoritate din Statele Unite. În clasamentul statelor-ținte ale atacurilor cibernetice, Rusia a ocupat locul doi după Statele Unite (conform estimărilor Positive Technologies).

Potrivit directorului adjunct al Centrului Național din Rusia de Coordonare pentru incidente informatice (CNRCII), Nikolai Murașov, în 2018 au fost comise peste 4,3 miliarde de atacuri cibernetice asupra infrastructurii informaționale critice din Rusia, inclusiv 17 mii dintre ele - cele mai periculoase. Doar împotriva infrastructurii informaționale a Cupei Mondiale de fotbal au fost comise peste 25 de milioane de influențe dăunătoare. În timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sochi din 2014, au fost efectuate atacuri de la 100 de mii de computere din întreaga lume.

Unul dintre cele mai puternice atacuri cibernetice a început în ziua alegerilor prezidențiale din martie 2018. Hackerii aveau un singur obiectiv; ei încercau să dezactiveze sistemul de supraveghere video care operează în toată țara. Cu câteva zile înainte de Linia Directă cu Președintele în 2018, două cele mai mari posturi de televiziune din Rusia au fost țintele atacurilor DDoS din străinătate. În 2019, exact același atac a avut loc împotriva centrului de apeluri al Liniei Directe.

ATACURILE CIBERNETICE ÎMPOTRIVA RESURSELOR DE INTERNET DIN RUSIA PROVIN ÎN MARE PARTE DIN CENTRELE DE CONTROL SITUATE PE TERITORIUL SUA ȘI AL UNIUNII EUROPENE. În toate clasamentele ale țărilor - surse de amenințări cibernetice pentru 2016 și 2017, Statele Unite ocupă în mod constant primul loc. Conform diferitelor estimări, până la 49% din toate atacurile globale provin exact de acolo. Iar ponderea Rusiei nu depășește nici 5%.

Conform rezultatelor investigației atacurilor asupra Olimpiadei de la Sochi, s-a constatat că 53% DINTRE COMPUTERELE DE CARE DISPUNEAU HACKERII, ERAU SITUATE ÎN SUA. După ce a suferit un eșec în atacul cibernetic împotriva Olimpiadei de la Sochi, Fratele cel Mare a mutat prisma atenției pe tema dopajului în sport din Rusia, cu atât mai mult cu cât el a interzis pur și simplu ca WADA chiar să se refere la numeroase cazuri de utilizare „legală” a tuturor tipurilor de dopaj, inclusiv stupefiante, de către sportivi americani. Potrivit site-ului "Fancy bears", aproape 400 de membri ai echipei olimpice americane la Jocurile de la Rio de Janeiro, potrivit permisiunilor terapeutice, le-au folosit sistematic, colectând o recoltă bogată de medalii și titluri de campioni. Printre sportivii ruși, au fost cu puțin peste o duzină[…]

Conform datelor de la McAfee, Inc., o companie americană specializată în securitate cibernetică, 31% din centrele de gestionare a botnet-urilor sunt situate în SUA, 11% în Germania, 6% în Franța, 5% în Algeria și doar 4% în Rusia. Potrivit unei alte autorități din lumea computerelor din America - corporației legendare IBM, Statele Unite reprezintă 36%, iar Rusia - doar 4,9% din aceste centre. În 2018, de la 63% la 71% din atacurile prin intermediul resurselor web au fost efectuate din Statele Unite, de la 5% la 10% - din China și doar 3% din Rusia. Atacurile de phishing, în 36% din cazuri au fost efectuate din SUA, din Cipru - în 25%, din Rusia doar în 5% dintre cazuri. SUA este de asemenea lider în toate tipurile de atacuri (27%), China ocupând 10% cu locul doi, urmată de Olanda și Franța (4% fiecare) și Germania (3%).

Datele de la companiile Webster (SUA), Ruixing (China), Comodo Security Solutions (SUA), NTT Security (Japonia) confirmă faptul că Statele Unite sunt principala sursă de amenințări la adresa securității informaționale internaționale. Atacurile cibernetice sunt efectuate prin diferite opțiuni de infectare cu malware, de exemplu, prin e-mail, phishing sau resurse capturate de pe Internet.

La începutul anului 2019, au fost înregistrate peste 3 milioane de atacuri cibernetice împotriva adreselor IP din Rusia, care au fost comise de pe teritoriul Statelor Unite. În iunie 2019, ziarul New York Times, pe neașteptate (aparent, ca în acel moment să-l enerveze și mai mult pe președintele D. Trump, în anticiparea moțiunii de cenzură împotriva sa, sub acuzația de conspirație cu Kremlinul), s-a apucat de confesiuni cu privire la atacurile cibernetice americane, tot mai dese, asupra Rusiei. Conform relatărilor publicației americane, aceste atacuri sunt efectuate pentru a demonstra noi oportunități de utilizare a instrumentelor cibernetice (CE SIMPATIC! HAI SĂ TREMURE RUȘII ĂȘTIA!).

[…] Fratele cel Mare (sorry, SUA!) desemnează întotdeauna făptașii în prealabil. Lista principală a acestora include doar patru țări - Rusia, China, Coreea de Nord și Iranul (ocazional se poate adăuga „regimul sângeros al lui Assad” în Siria sau al președintelui „ilegal” (aceasta este în novlimba, iar vorbind varianta cea veche: ales fără binecuvântarea Washingtonului) din Venezuela, Maduro, și încă o pereche de „dictatori care nu sunt ai lor”). În același timp, Statele Unite, în absența dovezilor necesare, folosesc pe scară largă realizările Ministerului Adevărului (al meu „nativ”) în domeniul de novlimba, duse la finalizare la Londra „formulări irefutabile”, precum „toată lumea știe” și „foarte probabil”. Faptele de aici devin deja un exces direct [...]

Moscova ar fi dorit să negocieze cu Washingtonul pentru a afla cine sunt acești flăcăi care atacă IP-adresele din Rusia. Dar partea americană (administrația „rusofilă” a lui D. Trump, iar mai devreme și a președintelui Obama) nu era interesată, în mod clar, de acest lucru. Se pare, din teama de a expune adevărata stare a situației, americanii evită consultările bilaterale ale experților cu Rusia cu privire la securitatea informațiilor, pentru că acolo ar putea să se dezvăluie lipsa de temei a acuzațiilor din partea Washingtonului și chiar (oh, Doamne!) a deciziilor sale politice, falsul din propaganda sa (sorry, a Ministerului Adevărului).

În acest context, e cazul să ne amintim despre centrul de comunicații strategice al Fratelui cel Mare (sorry, din nou greșeală de exprimare în conformitate cu Freud, desigur, NATO) la Riga (Letonia) și despre centrul comun de excelență în domeniul apărării cibernetice din Tallinn (Estonia), care au drept scop respingerea unei „amenințări din Est” informaționale la scară largă (și iar aceeași Eurasia îndurerată și suferindă!). Sarcina principală a acestor structuri este dezactivarea rețelelor de calculatoare din facilitățile critice și a infrastructurii unui potențial (citiți: imaginar!) adversar - în practică, desigur, în primul rând, al Rusiei.

LA URMA URMEI, RUȘII SUNT CEI VINOVAȚI DE TOATE NECAZURILE OCEANIEI (sorry, ALE VESTULUI)! Ei au început cel de-al Doilea Război Mondial, împreună cu Hitler (URSS a pierdut 27 de MILIOANE!?... NU-MI AMINTESC AȘA CEVA!). UCIDEREA MURDARĂ A PREȘEDINTELUI KENNEDY, ȘI APOI APROAPE A TOATĂ FAMILIA SA, UNUL CÂTE UNUL, ȘI, ÎN ACELAȘI TIMP, a luptătorului pentru drepturile negrilor americani (sorry, acum au devenit afro-americani!), MARTIN LUTHER KING – TOATE ACESTEA EI LE-AU FĂCUT! Utilizarea masivă a armelor chimice în timpul războiului din Vietnam a fost invenția rușilor. EI AU REUȘIT SĂ DISTRUGĂ CHIAR ȘI TITANICUL, RUȘII ĂȘTIA!!! Dar vom reveni la asta…

CONTINUAREA URMEAZĂ…

PARTEA IV

Catastrofa Titanicului

În decembrie 2019, în orașul estonian (care nu se află pe coasta Mării Baltice, și toată Oceania este mândră de asta!), Tartu, situat în apropierea granițelor Eurasiei, a avut loc o amplă instruire cibernetică a Alianței Nord-Atlantice Cyber Coalition, la care au participat 27 de țări NATO, precum și statele partenere ale Alianței. În timpul manevrelor, s-a jucat un scenariu al unui atac cibernetic asupra unui inamic „potențial” pe care l-am identificat anterior.

Recenta tranșă către Ucraina, furnizată de SUA în valoare de 8 milioane de dolari, pentru „acordare de asistență în domeniul securității cibernetice”, în plus față de 10 milioane de dolari alocate în 2017, este destinată, în realitate, Kievului, pentru a duce luptă informațională împotriva Moscovei, sub conducerea agențiilor de informații americane. Anterior, Departamentul de Stat, CIA și, recent, FBI au anunțat primirea cererilor de granturi pentru organizarea instruirii „conducătorilor de opinie” în domeniul mass-media digitale din Ucraina pentru a contracara cu succes „dezinformarea rusă”, atragerea de specialiști „care cunosc limba rusă” etc.

Într-o lume saturată de arme de distrugere în masă, doctrina atacurilor cibernetice preventive reprezintă o amenințare deosebită care este promovată de mai multe state în frunte cu SUA. Aceasta amenințare implică faptul că acțiunile în forță ca răspuns la atacuri cibernetice, chiar și potențiale sau imaginare sunt legitime. Nu-mi amintesc chiar cuvânt cu cuvânt, dar UNUL DINTRE PĂRINȚII BOMBEI TERMONUCLEARE SOVIETICE, IAR MAI TÂRZIU UN APĂRĂTOR PROEMINENT AL DREPTURILOR OMULUI, ACADEMICIANUL A. D. SAHAROV A AVERTIZAT CĂ CONFLICTUL NUCLEAR GLOBAL POATE DEGENERA DINTR-UN CONFLICT OBIȘNUIT ("CONVENȚIONAL”), IAR CONFLICTELE ARMATE CONVENȚIONALE PROVIN DIN POLITICA COTIDIANĂ.

Este necesar să fie exclusă însăși posibilitatea ca ori și care stat, independent și fără a prezenta dovezi, folosind argumentele de nivelul lui „ highly likely/foarte probabil!”, să aibă dreptul nu doar să determine sursele „potențiale” de amenințări cibernetice, ci și să ia decizii cu privire la aplicarea de „lovituri de răspuns” distructive. Din păcate, unele țări încep deja să fluture ca un drapel acest concept și încearcă să îl pună în practică. Acest lucru se realizează fără sancțiuni corespunzătoare din partea Consiliului de Securitate al ONU, ocolind Carta Organizației, și în timp ce partea „acuzată” este lipsită de posibilitatea de a-și apăra drepturile în baza normelor de drept internațional recunoscute, în instanță sau într-un sistem de arbitraj convenit.

Rusia și o serie întreagă de state care împărtășesc aceleași valori depune eforturi pentru a rezolva problemele menționate sub auspiciile ONU, cu participarea activă a tuturor membrilor interesați ai comunității internaționale. Dacă noi nu dorim să provocăm o serie fără de sfârșit de conflicte cibernetice și războaie „pe muchia unei catastrofe globale”, a sosit timpul să elaborăm împreună o formulă comună de combatere a criminalității cibernetice, să dezvoltăm un cod de comportament responsabil în domeniul securității informaționale internaționale.

În decembrie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluția Rusiei cu privire la lupta împotriva criminalității informatice, în ciuda opoziției din partea Statelor Unite. 79 de țări au votat în favoarea rezoluției, 60 contra, 33 s-au abținut. Potrivit analiștilor, partea americană se opune propunerii Rusiei, deoarece se teme de restricțiile privind „libertatea acțiunilor sale (distructive)” în domeniul ciberspațial. Cu toate acestea, datorită eforturilor a aproape optzeci de țări, comunitatea mondială are încă o oportunitate reală de a aduce procesul de negociere privind securitatea informațiilor internaționale la ONU pe un făgaș calitativ nou.

După cum se obișnuia să se spună în Ministerul nostru al Adevărului, „exemple rele sunt contagioase”. Deși aceasta a fost cu multe decenii înainte de pandemia COVID-19, astăzi lumea este martorul pătrunderii CORONAVIRUSULUI ÎN CAPETELE MULTORA DINTRE PERSONALITĂȚILE CU DREPT DE DECIZIE DIN OCEANIA (sorry, din Vest). Pe Internet, se înregistrează o creștere bruscă a activității diferitelor tipuri de escroci. Companiile care operează în domeniul cibersecurității înregistrează o creștere a distribuției de scrisori false, fake, în diverse limbi, inclusiv din domenii asemănătoare adreselor agențiilor guvernamentale, organizațiilor internaționale, precum și a marilor corporații internaționale, scrisori care conțin programe software dăunătoare[1].

În cel al 20-lea an al secolului al II-lea al erei Internetului, pandemia globală a unui coronavirus fără precedent afectează, fără îndoială, nu doar plămânii persoanelor cu imunitate slăbită, ci și creierul, atât fraudătorilor informatici, dar și al politicienilor, al jurnaliștilor, al generalilor din multe „țări democratice” ale lumii care s-au confruntat cu această amenințare existențială. Analizând titlurile ziarelor și declarațiile oficialilor, se pare că virusul este deja feroce acolo... Dacă ne luăm după mass-media de mainstream, ITALIA - UNUL DINTRE STATELE CARE AU FONDAT UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NATO – APROAPE CĂ ESTE OCUPATĂ DE MEDICI MILITARI RUȘI FĂRĂ SCRUPULE. Acordând asistența țărilor terțe în lupta împotriva pandemiei, RUSIA AGRESIVĂ ASPIRĂ SĂ SEMENE CONTRADICȚII ÎNTRE ALIAȚII TRADIȚIONALI OCCIDENTALI. Întinzând o mână de ajutor într-un moment dificil, NEMERNICII RUȘI O FAC ÎN SCOP EGOIST pentru a induce în eroare politicienii occidentali și, în primul rând, opinia publică.

CEA MAI TERIBILĂ AMENINȚARE ESTE CĂ "COMUNITATEA MONDIALĂ VA CEDA FARMECELOR PROPAGANDEI RUSEȘTI, IAR MITUL UNUI IMPERIU REVIZIONIST PLIN DE RĂUTATE SE VA PRĂBUȘI CA O CĂSUȚĂ DIN CĂRȚI DE JOC” […]

Și, în sfârșit, așa cum am promis, adevărata poveste a catastrofei Titanicului. Am aflat despre asta în timp ce lucram încă în arhivele Ministerului Adevărului.

„După cum știe toată lumea”, Titanicul a fost distrus de un aisberg. Acest mesaj conține o singură greșeală - cuvântul „aisberg” ar trebui să fie scris începând cu o majusculă, deoarece acesta este un nume propriu: „Foarte probabil” AISBERG SAU ICEBERG A FOST UN AGENT DIN SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE ALE RUSIEI, ÎNCĂ DIN PERIOADA IMPERIALĂ. Acum, DUPĂ CUM ȘTIM CONFORM LEGENDEI DESPRE OTRĂVIREA CELOR DOI SCRIPAL, EA SE NUMEȘTE GRU.

Cititorul s-ar putea întreba, ce fel de nume ciudat este acesta pentru un agent rus, sau este doar un nume de cod? Cred că această circumstanță este de o importanță secundară - în absența altor explicații plauzibile, in absence of other plausible explanation! În Armata Rusiei și, în general, în serviciul public la acea vreme, erau mulți oameni de origine germană, în special din așa-numiți germani baltici. Cu alte cuvinte, HIGHLY LIKELY AND IN ABSENCE OF OTHER PLAUSIBLE EXPLANATION, FOARTE PROBABIL ȘI ÎN ABSENȚA ALTOR EXPLICAȚII PLAUZIBILE, AISBERG A FOST RUS, ȘI NU ARE IMPORTANȚĂ, UN AGENT SAU PUR ȘI SIMPLU A FOST LANSAT DE CĂTRE RUȘI DIN BAZA ARCTICĂ DIN SIBERIA PENTRU A LOVI MÂNDRIA MARINEI BRITANICE (sorry, Oceania' s).

CRED CĂ ESTE IMPORTANT SĂ VĂ INFORMEZ despre această descoperire a mea, astfel încât să nu aveți nici o îndoială că VIN RUȘII! Și nu este în zadar, chiar în tinerețea mea, primul ministru al Apărării al Statelor Unite, J.Forrestol tocmai cu aceste cuvinte pe buze s-a aruncat de la fereastra unui spital de psihiatrie. În Italia au ajuns deja, în curând […]

«Războiul este pace

Libertatea este sclavie

Ignoranța este putere»

G. Orwell, “Ministerul Adevărului”

În acest loc manuscrisul se întrerupe, dar dacă oceanele Internetului ne vor oferi continuarea lui, fără îndoială, îl vom împărtăși cu siguranță cu dvs.

[1] Astfel de scrisori au venit și la e-mailul Ambasadei Rusiei la București și al Consulatului General la Constanța. Sfatul nostru: ar trebui să fim sceptici cu privire la mesajele din surse necunoscute. O atenție deosebită necesită scrisorile care conțin un link și un text care îndeamnă la o navigare pe net conform linkului!